Publicat: Dum, Mai 4th, 2014

Civilizatii Antice. Imperiul Persan (Persii)

Imperiul Persan a fost un imperiu iranian ce a dominat Asia de Sud si de Sud-Vest intre 550 i.e.n.., de la cucerirea mezilor de catre Cirus cel Mare, pana în 330 i.e.n.., cand ultimul imparat Ahemenid moare și imperiul este cucerit de Alexandru cel Mare.

imperiul persan intindere harta

La inceputul Epocii de Fier in podisul iranian s-a produs o patrundere graduala a triburilor de indo-arieni si indo-iranieni, veniti din Asia Centrala.
Intre sec. XI si VIII i.e.n. populatia mezilor era stabilita deja in zona din jurul orasului Ecbatana, astazi Hamadan, in timp ce persii, denumiti astfel de catre asirieni, ocupau tarmurile Lacului Urmia, in partea de nord a regiunii.
In acel timp regaturile din Mesopotamia, toate marginindu-se cu viitorul teritoriu al Persiei, erau inca puternice: Asirienii si Urartienii stapaneau in nord, Babilonienii in centru si Elamitii in sud.

Atacati si invinsi de Asirieni de cateva ori, in sec.VII i.e.n., Mezii au format o Confederatie. Prin alianta cu Babilonienii, Confederatia a reusit sa invadeze teritoriul Asirian, distrugand orasele Ashur si Ninive si punand, in acest fel, capat dominatiei Asiriene.
Dupa aceasta perioada, in sudul Muntilor Bakhtiari, s-a format un mic regat persan – regatul Parsumash, fondat de un rege numit Achaemenes, care a fost intai vasalul Elamitilor si apoi al Mezilor.

In anul 550 i.e.n., unul dintre descendentii acestui rege, CYRUS, va invinge pe ultimul rege al mezilor, Astyages, si va fonda IMPERIUL PERSAN.

In anul 559 i.e.n., regele Persanilor si Mezilor, Cyrus ii, ridica propria sa capitala, la Pasargade – in persana hagmatan = loc de intalnire. Cyrus, un mare strateg, a reusit sa incorporeze in regatul sau, fara prea multa varsare de sange, populatia istovita si slabita a regiunilor vecine. in scurt timp, Asiria, Urartu, Cilicia si estul Anatoliei au devenit state vasale.
Hotarat sa-si extinda imperiul catre vest, Cyrus cucereste prima tinta, Lydia, iar in anul 546 i.e.n. armata sa invinge cavaleria regelui Croesus, celebru pentru imensa sa bogatie. Ocuparea capitalei Sardis, ii permite lui Cyrus sa detina controlul aproape a tuturor oraselor din Asia Mica.

cyrus

Dupa infrangere, Croesus alege sa se sinucida, iar Cyrus continua victoriile sale pana la Milet, obtinand astfel un port la Mediterana.
Dupa fortificarea granitelor catre est, Cyrus se lanseaza intr-un atac decisiv asupra Babilonului. Orasul cade in anul 537 i.e.n.. Regele persan este considerat un adevarat eliberator de catre evreii care fusesera deportati la Babilon dupa distrugerea, cu cinzeci de ani mai inainte, a templului din ierusalim, de catre Nabucodonosor. Cyrus a promis evreilor libertate religioasa si a permis ca 40 000 de evrei sa se intoarca la ierusalim ca sa reconstruiasca templul, fundat chiar de rege.
Ulterior, Cyrus ocupa Siria, Fenicia si Palestina si se pregateste pentru invazia Egiptului, invazie care va ramane insa in seama mostenitorilor. Cyrus a murit in anul 529 i.e.n. intr-o expeditie impotriva triburilor nomade si a fost ingropat la Pasargadae.
In anul 528 i.e.n., la un an de la urcarea sa pe tron, fiul lui Cyrus, Cambyses, a condus un mars victorios prin Desertul Sinai catre Nil. Pentru prima data in istorie, Regatul faraonilor a fost cucerit in intregime. Mai putin tolerant decat tatal sau, Cambyses detroneaza zeii Egiptului si ai Babilonului, comitand o greseala politica grava.
Conflictele dinastice din Regatul Persan, au condus la o adevarata lovitura de stat, cu consecinte dramatice – sinuciderea lui Cambyses si asasinarea uzurpatorului, Preotul Gaumata.

521-485 i.e.n.: Darius I, fondatorul Persepolis-ului

Darius IDupa moartea lui Cambyses, printul ahemenid Darius i, numit ulterior cel Mare, ajunge la putere, in anul 521 i.e.n. El a fost comandatul armatei numita “Cei Zece mii de Nemuritori”.
in afara de recunostiinta pentru loialitatea lor, imaginile membrilor acestei trupe de elita au fost sculptate pe zidurile din Persepolis, capitala secreta, expresie a puterii ahemenide, pe care Darius o intemeieaza in 520 i.e.n.
Darius a creat un mare imperiu centralizat, cu trei capitale: Susa era folosita ca rezidenta de iarna, Ecbatana ca rezidenta de vara, iar Persepolis a devenit cel mai important centru ceremonial.
Campaniile militare desfasurate pe o vasta scara, au transformat Persia intrun imperiu de proportii colosale, intinzandu-se din india pana la insulele Grecesti si de la Nil la Dunare.
Dupa ce s-a ingrijit de politica interna, dand imperiului un nou cod administrativ si religios – Zoroastrismul – si dupa ce a creat noi orase si o vasta retea de caravane, cu rute pornind din Orientul indepartat pana la Mediterana, Darius isi indreapta atentia catre Greci, incepand cu Miletul. Conflictul a fost unul teribil: Miletul a fost distrus, Tracia si Macedonia ocupate iar Eretria pusa sub foc, in timp ce populatia a fost inrobita.
In anul 490 i.e.n., Darius a fost insa invins la Marathon, de catre fortele Athenei si Spartei. Regelel Ahemenid s-a retras din Grecia si a murit in anul 485 i.e.n. A fost ingropat in mormantul din stanca de la Naksh-i Rustam, nu departe de Persepolis.

485-465 i.e.n.: Xerxes

“Eu sunt Xerxes, cel mai mare suveran, regele regilor, conducatorul multor tari si popoare, regele intregului univers, fiul marelui rege Darius, Ahemenidul. Eu, Xerxes, supremul rege, declar: tot ceea ce am ridicat in acest loc si in altele, am construit prin gratia lui Ahura Mazda. Fie ca Ahura Mazda si ceilalti zei sa protejeze regatul meu si tot ceea ce am construit”

Fiul lui Darius, Xerxes, care a fost vice-rege in Babilon, ajunge pe tronul Persiei in anul 485 i.e.n., fiind doritor sa guverneze in propria sa tara, intr-o splendida liniste, dedicandu-si energia artelor si lucrarilor de amplificare a capitalei sacre – Persepolis.
Dar foarte curand, a fost fortat sa mearga pe urmele tatalui sau, care a lasat problema Greciei nerezolvata. Formand o armata dexerxes soldati si mercenari nehotarati, din 46 de tari, Xerxes a decis sa atace Grecia dinspre pamant, in anul 480 i.e.n. Dupa ce Macedonia si Thesalia s-au predat fara lupta, Persanii castiga batalia de la Thermopylae si invadeaza Attica si Athena, arzand templele si Acropola.
In acelasi an insa, Grecii infrang flota persana in insulele Salamis, astfel incat armata persana, urmarita de Grecii aliati cu orasele ioniene din Anatolia, a fost fortata sa se retraga din Europa.
Xerxes, acum un “Rege al Regilor” slabit si micsorat, s-a retras la palatul din Persepolis, unde a si fost asasinat in anul 465 i.e.n.
La moartea sa, Xerxes a lasat viitoarelor generatii de Ahemenizi, un imperiu imens si puternic, care tocmai prin acestea era vulnerabil. incompetenta politica si lipsa incredintarii suficientei forte militarilor, a provocat revolta multor satrapi si multe popoare si-au declarat propria independenta.
In inima Persiei, totusi, pompa curtii continua nemicsorata. Prima capitala a Ahemenizilor, Pasargade, a fost abandonata si in viitor folosita exclusiv doar pentru ceremoniile de incoronare. Cel mai important oras in Persia era acum Persepolis, fondata de Darius si largita de Xerxes. inchisa pentru straini, era resedinta preferata a Regelui Regilor. Susa, capitala de iarna, era locul curtii si administratiei. Orasul a fost construit de Darius in 521 i.e.n., dupa modelul Persepolis-ului, cu palate mari, o Apadana sustinuta de o padure de coloane cu forme animale si masive inele de ziduri. Ecbatana, prima capitala luata de la Mezi de catre Cyrus cel mare in 559 i.e.n., servea ca centru politic si militar. Cand, in 336 i.e.n., ultimul Ahemenid, Darius iii Codomannus urca pe tron, in Persepolis, tara intra sub umbra armatei macedoniene care avansa necrutator prin Asia Mica.

465-334 i.e.n.: Sfarsitul Ahemenizilor

Perioada finala a imperiului Persan a fost una cu probleme. Fiul lui Xerxes, Artaxerxes i, si-a inceput domnia in anul 465 i.e.n. prin uciderea tuturor fratilor sai si a potentialilor rivali. Puterea sa a fost insa redusa si regele a fost obligat sa respecte Pactul de Ne-agresiune cu Grecia, pact care in fapt interzicea Persanilor sa traverseze granitele din estul Anatoliei.

Succesorul sau, Darius II, s-a dovedit a fi un rege slab si nehotarat care a cautat sa exploateze rivalitatea dintre Athena si Sparta dar a n-a reusit sa obtina nici un beneficiu pentru Persia.

Artaxerxes II, care ajunge pe tron in anul 405 i.e.n., a continuat cu incercarea de a corupe pe Greci, implicand chiar Theba si cateva orase din ionia, care s-au supus legilor satrapiilor persane, pentru avantaje economice. Fenicia, Siria, Egiptul si Cipru, si-au proclamat independenta, si Artaxerxes ii, la moartea sa, a lasat tara dezordine.

Artaxerxes III, la mijlocul sec. al IV-lea i.e.n., recucereste Egiptul si, in 338 i.e.n., incearca sa formeze o alianta cu Macedonia condusa de Philip, dar regele Persan a fost otravit in acelasi an. Cum n-a lasat mostenitori, o ruda destul de indepartata a familiei Ahemenizilor, Darius iii Codomannus, ajunge pe tron, si el este cel care va infrunta armata lui Alexandru cel Mare, cand, in 334 i.e.n., acesta a traversat Hellespontul.

330 i.e.n.: Alexandru cel Mare cucereste Persia si arde Persepolis

In anul 334 i.e.n., un secol si jumatate dupa invadarea Greciei de catre Persani, Alexandru cel Mare, traverseaza Hellespontul cu o armata de 40 000 de barbati, pentru a elibera orasele ioniene din Asia Mica. O victorie usoara, la Granicus, ii permite lui Alexandru sa-si continue, nederanjat, marsul prin restul Anatoliei.
Darius III, si-a adunat trupele la issus, in Siria, unde a avut loc batalia decisiva dintre cele doua armate. in anul 338 i.e.n. Alexandru il invinge pe Darius, care fuge, respingand orice negociere de pace. increzator in succes, Alexandru cucereste Fenicia, Palestina si Egiptul.
Darius a avut timp sa-si adune fortele pana in 331 i.e.n., cand Macedonienii si Persanii se ciocnesc din nou, la Gaugamela, pe raul Tigru. inca o data, victoria revine lui Alexandru, care intra in Babilon si in Susa, intr-un mare triumf, neintampinand nici o rezistenta.

Alexandru cel mare cucereste Persia

Orasele erau jefuite de comorile lor si familia lui Darius a fost luata ostateca. Alexandru decide sa-l urmareasca pe regele Ahemenid pana in inima imperiului Persan. iarna anului 331 i.e.n. il gaseste pe Alexandru ajungand epuizat la Pasargadae, unde aduce un omagiu la mormantul lui Cyrus cel Mare, dar apoi isi continua drumul catre misterioasa Persepolis, descrisa de Macedonieni drept “cel mai odios oras din Asia”. Cand a ajuns la Persepolis, Alexandru i-a trecut prin foc si sabie.
Dupa distrugerea orasului Persepolis, Alexandru reia urmarirea ultimului rege Ahemenid, Darius III, tinut prizonier de catre satrapul din Bactria. Macedonianul il prinde pe Darius in Khorasan, unde acesta era deja pe moarte, ca urmare a unei rani infectate produsa de un tradator de la propria sa curte. Se spune ca Alexandru l-a acoperit pe rege cu propria sa mantie din purpura regala si apoi i-a transportat trupul la mormantul stramosilor sai, de la Naksh-i Rustam.
Alexandru s-a casatorit cu fiica unui satrap persan, Roxana, si si-a continuat marsul sau catre indus. Pe drumul de intoarcere in Macedonia, Alexandru a intarziat foarte mult in Persia, adoptand obiceiurile si ceremoniile curtii orientale, fapt pentru care a fost criticat de majoritatea suporterilor loiali. Ca un simbol de fuziune intre Est si Vest, Alexandru s-a casatorit de asemenea si cu fiica lui Darius iii, celebrand o nunta de masa, intre 10 000 de fete Persane si luptatori Greci, la Susa.

In anul 323 i.e.n., marele conducator moare la Babilon. Persia devine un tinut feudal, impartit intre satrapi seleucizi.

323 – 100 i.e.n.: Satrapiile Seleucide

Elenizarea oraselor Persane a fost inceata si n-a patruns pana in adancime. Sub Seleucizi, iranul a devenit o sursa de materii prime si produse agricole pentru Vest: caravanele transportau aur, plumb, pietre pretioase, tesaturi, covoare, bumbac, cereale, fructe, mirodenii si condimente.

100 i.e.n. – 200 e.n.: Regatul Partilor

In sec. al III-lea i.e.n., Partii, un popor originar din zona Marii Caspice, au inceput ocuparea Persiei.
In sec. al II-lea i.e.n., Mithradates I domnea de la indus pana in Babilon, impiedicand cresterea puterii Romei prin traversarea Eufratului.

200 – 600 e.n.: Regatul Dinastiei Sassanide

In sec. al III-lea e.n., dinastia Sassanizilor elibereaza tara de sub domnia Partilor si fondeaza, sub Ardashir i, un nou Regat Persan. Legat prin juramant ca dusman al Romanilor, le-a produs multe infrangeri acestora.
Sassanizii reinvie multe traditii ahemenide – titlul de “Rege al Regilor”, ceremonialele de la curte, religia Zoroastriana si arta reliefului – si au condus iranul cu o mana forte.

600 e.n.: Ruperea regatului, primele forme de raspandire ale islamului

La inceputul sec. al VII-lea e.n. religia islamica incepe sa se raspandeasca in Orient

RAZBOAIELE PERSANE

In anul 546 i.e.n., Cyrus l-a invins pe regele Croesus al Lidiei, la Sardis, in Anatolia, si din acel moment, pentru 65 de ani, satrapiile Persane au guvernat asupra coloniilor ioniene din Asia Mica.
Prima expeditie de pedepsire pornita de Persani impotriva Grecilor, in 449 i.e.n., a fost din cauza revoltei oraselor Grecesti, condusa de Tiranul din Milet, Aristagoras. in anul 449 i.e.n., Miletul a fost distrus, Oracolul lui Apollo ars si comoara zeului si statuia dusa in triumf, la Susa.
Conflictele Grecesti interne – rivalitatea dintre Sparta si Athena – au impiedicat desfasurarea efectiva a trupele helene si Grecii au suferit o mare infrangere in batalia navala de la Lades, in 494 i.e.n.

Marathon victoria grecilor

Primul Razboi Persan (490 i.e.n.) a fost condus de Mardonius, ginerele lui Darius, care a fost capabil sa inainteze, fara probleme, din Macedonia pana in Thesalia. Victoria Grecilor de la Marathon, a pus capat primului razboi. A fost nevoie de 10 ani pentru ca armata Macedoniana sa se reorganizeze. Al doilea Razboi Persan a inceput in 480 i.e.n., cand Xerxes a trimis o forta de 10 000 de barbati si 1 000 de nave impotriva Grecilor. Persanii au coplesit teritoriile Grecesti, au distrus Athena si au ars templele de pe Acropole.

thermopylae

 

Xerxes l-a invins pe generalul Grec Leonidas in batalia de la Thermopylae, dar a pierdut razboiul in batalia navala de la Salamina. Se spune ca Xerxes a observat infrangerea flotei sale nepuntincioase de pe tronul sau asezat pe un deal. Batuti la Plataea si la Mycale in 479 i.e.n., Persanii au fost fortati sa se retraga, cu toate ca influenta lor in politica si economica asupra Greciei si Asiei Mici a mai continuat.

PERSANII

In ciuda marimii modeste a Regatului lui Parsumash, primul domnitor a adoptat titlul “Shahinshah” – Rege al Regilor, care n-a avut un sens real pana la domniile lui Cyrus, Darius and Xerxes. Persanii au avut ca obiectiv cucerirea lumii: Mesopotamia, Siria, Egipt, Asia Mica, insulele Grecesti si mare parte a continentului, si o vasta zona din india si Transoxania, regiune istorica a Asiei Centrale situata intre raurile Amu Darya si Syr Darya, astazi impartita intre Tajikistan, Turkmenistan si Uzbekistan. Ahemenizii au urmarit politici diferite fata de acelea ale altor imperii: legile ofereau o mare libertate si autonomie culturala, religioasa si sociala, celor cuceriti, de multe ori civilizatii mai avansate decat Persanii.
Toleranta aratata de Cyrus si Darius, in extraordinar contrast cu implacabilele marsuri ale cuceririlor lor militare, a condus la un dezechilibru politic si a deschis calea neintreruptelor revolte si rascoale care au fost greu inabusite. “Pacea Persana” impusa triburilor n-a realizat niciodata nivelul de control care a fost exercitat de catre Romani. Nu razboiul, ci pacea a fost cauza declinului si caderii imperiului Persan, care era prea mare pentru a permite relativa independenta pentru popoarele cucerite.

RELIGIA

Zoroastrismul, care era religia persana dominanta in timpul Ahemenzilor pana la sosirea Arabilor, isi datoreaza numele de la profetul Zoroaster/Zoroastru sau Zarathustra, nascut undeva in Media sau Afghanistan, inainte de sec. al Vii-lea i.e.n. Nucleul gandirii zoroastriene poate fi rezumat in trei principii: gandul drept, vorbire dreapta, actiune dreapta.
Zarathustra a predicat victoria Zeului suprem Ahura Mazda asupra fortelor Raului, demonul Ahriman, si a interzis sacrificarea animalelor pentru ca ele sunt creaturi care servesc omului. Originala ideologie zoroastriana interzicea de asemenea folosirea focului in ritualuri, elementele universului – plantele, apa, pamantul si focul – netrebuind sa fie contaminate de catre om. in perioada Ahemenida, Religia Zoroastriana a primit modificari prin introducerea ceremoniei Haoma, purificarea prin foc si sacrificiile animale.

Zoroastrismul

Textele sacre ale invataturii lui Zarathustra, Cartea Avesta, s-au pierdut in timpul perioadei in care Alexandru cel Mare a cucerit Persia dar au fost redescoperite si modificate in timpul Sassanizilor, cand Zoroastrismul a devenit Religie de Stat.
Pana astazi, raspandite prin lume, un numar de minoritati au supravietuit si inca practica Zoroastrismul. in vest, figura lui Zarathustra a fost facuta celebra prin doua lucrari (una muzicala si una literara) -Opera Flautul Fermecat al lui Wolfgang Amadeus Mozart si cartea Asa vorbit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche.
Vechea religie iraniana se bazeaza pe principiul dualitatii “Adevar” si “Minciuna”. Zeul adevarului este Ahura Mazda, marele “Zeu Creator” si “Zeul intelept”, in timp ce fortele raului sunt concentrate in figura demonului Ahriman. in inscrptiile ahemenide, numai un zeu este totdeauna mentionat – Ahura Mazda – si aceasta sugereaza un mare grad de monoteism.
Totusi, in ajutorul Zeului Suprem, sunt alte zeitati, inclusiv entitatile binevoitoare ca Spenta Mainyu (Spiritul sacru), Asha (Justitia), Vohu Manu (Gandul Bun) si Armati (Vamuitorul). De asemenea erau venerate spiritele Lunii(Mah), Pamantului(Zam), Focului(Atar), Apei(Apam Napat) si Vantului (Vahyu)
Sangele animalelor sacrificicate era oferit acestor zei si ritualurile, cu procesiuni si cantece, erau celebrate de casta preotilor. in acest fel au aparut magii si prezicatorii, ghicitorii, pastrati la mare cinste, si care urmau armata in razboi, primind a treia parte din toata prada.

ARTA

Arta Ahemenizilor, care avea un mare caracter de glorificare si comemorare, a fost dominata de influente asiriene si babiloniene – este suficient sa ne gandim la ortostatii sculptati cu tauri giganti cu capete de barbati si la ceramica glazurata. Dupa razboaiele de cucerire conduse de Cambyses si Xerxes, in arta au fost introduse elemente egiptene si grecesti.

arta persana

De-a lungul timpului, o autentica arta ahemenida s-a dezvoltat, gasindu-si cea mai inalta expresie in arhitectura si in sculpura in relief. Materialele cele mai des folosite erau piatra, care era sculptata, si lemnul, pictat in albastru, verde, rosu si galben. Coloanele aveau bazele in forma de floare si erau terminate cu capiteluri in forme de cai, tauri si lei. imaginea zeului Ahura Mazda era simbolizata printr-un Disc Solar inaripat. Nu se cunosc reprezentari ale altor zeitati.
Multi savanti au fost inclinati sa atribuie reliefurile palatelor ahemenide artistilor greci, cumparate de la Athena unde ele erau lucrate pe Acropola. Nu exista nici o indoiala ca o multime de artisti si mesteri din toate provinciile persane au contribuit la lucru. Acest fapt este consemnat intr-o inscriptie a regelui Darius i, din perioada de constructie a orasului Susa, care vorbeste despre “grinzi de lemn din Liban, aur din Sardis si Bactria, lapis lazuli si cornalina din Sogdiana, turqoaz din Khorasan, argint, ebonit si marmura din Egipt, piatra si coloane din Elam, sculptori si mesteri in lemn din ionia, caramizi din Babilon si lucratori in aur din Egipt si Mezia”

ORASELE

PERSEPOLIS

Fondatorul orasului, Darius, care a purtat titlul de “Shahinshah” – Rege al Regilor, a conceput orasul pentru el insusi, pentru curtea si garda sa personala, cei “Zece Mii de Nemuritori”.
Orice fragment – chiar si cel mai spectacular – poate parea insignifiant cand este izolat din contextul sau: aceasta este cazul particular la Persepolis-ului, grandiosul oras construit atat pentru a uimi si intimida privitorii cat si pentru a afirma puterea nelimitata a regilor ahemenizi. in afara de aceasta, existenta Persepolis-ului, localizat in sudul iranului de astazi, era de la inceput gandita a ramane secreta.

persepolis

Darius cel Mare a fondat orasul Persepolis in anul 520 i.e.n. Zona cuprinde o platforma artificiala vasta, intre 8 m si 18 m in inaltime, extinzandu-se pe o lungime de 450 m si latime de 300 m. Accesul la terase se face printr-un dublu sir de trepte intre paliere, fiecare scara avand 111 trepte, conducand catre propilee, cu un atrium cu latura de 25 m avand o usa de 10 m inaltime. Patratul Apadanei are latura de 60 m si sta pe o platforma de 2,60 m inaltime. Camera de Audienta are 36 de coloane aranjate in 6 randuri. Fiecare coloana are 20 m inaltime si este terminata cu un capitel zoomorf. La podiumul centrului ceremonial folosit pentru Noul An Persan, se ajunge prin trepte care poarta sculpturi ale demnitarilor, ale garzii personale a regelui, cunoscute sub numele de ca “Cei Zece Mii de Nemuritori”, pentru ca de fiecare data cand un soldat murea, era imediat inlocuit cu altul, si cu reprezentanti ai tuturor natiunilor supuse. Constructia complexului, niciodata terminata, a durat 180 de ani.
In timpul imperiului Persan, strainilor le era interzis accesul in Persepolis. O data pe an, Regele Ahemenid organiza o fastuoasa receptie la care emisarii de cel mai inalt rang ai natiunilor supuse primeau privilegiul de a ingenunchea in fata tronului si de a oferi daruri si tributuri. Acest eveniment este sculptat pe zidurile din Persepolis, ca o inregistrare pentru posteritate.
Alexandru cel Mare a fost primul strain care a intrat in Persepolis, dar cu intentii ostile: el a dat foc orasului si l-a ars pana la pamant.
Dar Persepolis, la fel ca multe alte orase ale antichitatii, si-a mentinut infatisarea majestuoasa.
in ciuda cladirilor sale monumentale, Persepolis-ul este un oras care ramane invizibil de la distanta: tot ceea ce poate fi vazut din Palatul orasului este uriasa masa a zidurilor care suporta platforma artificiala, asezata langa versantii Muntelui Rahmat unde sunt localizate mormintele in stanca a lui Artaxerxes II si Artaxerxes III.
O rampa larga conduce catre Propilea construita de Xerxes, asa numita “Poarta a tuturor Natiunilor” strajuita si pazita de doi colosali tauri inaripati cu capete de barbati.

persepolis1

Pe ceallata parte a intinsului bulevard se intinde complexul Holurilor de Receptie si Palatele Private ale regilor Ahemenizi. 30 dintre cele 36 de coloane din Apadana lui Darius sunt inca in picioare, in timp ce numeroase capiteluri zoomorfice stau la pamant sau au fost ridicate. Langa Apadana, este localizat Palatul lui Darius, cu pilonii masivi din porfir gri, asa de stralucitori incat sala este cunoscuta ca “Holul Oglinzilor” si ruinele Palatului lui Xerxes, care inca mai poarta urmele focului lui Alexandru. Un mic muzeu a fost organizat in zona spatiilor aferente reginelor si concubinelor, pentru a expune o serie dintre obiectele gasite in sapaturi.

In fata Palatelor Regale, se afla Sala celor 100 de Coloane, Tryplon-ul (o sala cu 3 usi) Visteria si Sala celor 99 de Coloane, o constructie care n-a fost terminata niciodata si din care au ramas doar bazele coloanelor.
Orasul insusi, cu locuinte pentru 15 000 de functionari si un personal care sa asigure servirea neintrerupta a palatelor, se intinde de jur imprejurul platformei, dar urmele modeste ale zidurilor trebuie gasite inca.

Popoarele care onorau pe regele imperiului Persan si care erau reprezentati pe bazoreliefurile marii scari ai Apadanei, sunt mentionati in vechile cronice, desi acestea adesea sunt in dezacord privind numarul actual al tarilor: 23, 28 sau 32. Urmatorii au fost identificati ca purtatori ai tributurilor: sogdiani, parti, elamiti, mezi, armeni, drangieni, bactrieni, egipteni, cilicieni, babilonieni, ionieni, sciti, lidieni, capadocieni, fenicieni, gandarieni, arachosieni, etiopeni, libieni, asirieni, arabi, locuitori ai Samarkand-ului si popoare cu palarii ascutite.

Persepolis2

Darurile includeau: tesaturi, stofe, arme, piei de animale, pietre pretioase, bijuterii, barci, carete, olarie, vesela, parfumuri, ustensile gospodaresti, animale precum asini, magari, camile, berbeci, oi, lei, tauri, cai si gazele.
In timpul lui Now-Rouz – Noul An Persan, demnitarii, nobilii si reprezentantii natiunilor cucerite de regii Ahemenizi, dupa ce treceau de Propilee, intrau in Apadana, unde regele primea oaspetii care se prosternau in fata lui.
Din avantajosul punct de pe podium, regele si curtea urmarea procesiunea supusilor aducand daruri, animale, carete, adunati in piata, pentru ca nu era posibil ca toti sa urce in Apadana. La sfirsitul paradei, regele si suita sa veneau in Tryplon ca sa primeasca oaspetii deosebiti intr-o audienta privata. Ceremoniile erau urmate de un somptuos banchet, desfasurat in Palatul lui Darius si ulterior in cel al lui Xerxes, asa cum este evindentiat prin reliefurile de-a lungul scarilor care arata figuri purtand vase, animale si hrana pentru festivitate. Dupa masa, regele se intorcea in Tryplon cu cei mai inalti reprezentanti ai natiunilor. Pe masura ce ziua trecea, conducatorii delegatiilor si purtatorii de daruri se miscau in procesiune, flancati de garda celor Zece Mii de Nemuritori, catre Holul celor o Suta de Coloane, unde tributurile oferite Regelui Regilor erau depuse la picoarele tronului. Aici, Regele ramanea singur pentru a privi darurile, in timp ce oaspetii mergeau inapoi de-a lungul Caii Procesiunilor si paraseau locul prin monumentala Propilee a lui Xerxes.

Cucerind Persepolis-ul, la sfarsitul anului 331 e.n., armata lui Alexandru transforma orasul in cenusa si masacreaza locuitorii. Conform scriitorului latin Quintus Curtius Rufus, multe familii au ales sa-si ia viata sarind de pe zidurile Apadanei, preferand sa moara decat sa cada in mainile grecilor. Comorile acumulate de generatiile de Ahemenizi au fost jefuite – 120.000 talanti de aur, piese de argint, pietre pretioase si vase de aur au fost incarcate pe 5.000 de catari si 3.000 de camile si transferate la Susa. Noaptea, Alexandru a pus Persepolis-ul sub foc. A fost focul accidental sau deliberat ? Autorii antici n-au ajuns la un acord. Focul a fost descris in detalii intense – torte arzatoare, tavane trosnind sub flacari, dansuri frenetice, bautura si o mare zarva – dar adevaratul motiv al acestui act, atat de necaracteristic pentru Alexandru, ramane obscur.
Devastat de focul lui Alexandru si apoi supus unor modeste reparatii in perioada post-ahemenida, Persepolis-ul a fost in final abandonat, fiind evitat de catre toti, ca si cum un blestem ar fi fost pus peste oras. Persepolis-ul a devenit un mit, o idee, o utopie.

In splendoare sau devastat, Persepolis-ul a ramas intotdeauna un loc secret, niciodata mentionat de autorii clasici inainte de Alexandru cel Mare, chiar si in descrierile detaliate ale Persiei transmise prin istoriile lui Herodot.

PASARGADAE

In anul 546 i.e.n., Cyrus a stabilit capitala la Pasargadae, “campulpersanilor”, care ramane centrul politic si administrativ al Ahemenizilor chiar si dupa fondarea Persepolis-ului. O echipa iraniana a inceput excavatiile asupra sitului in anul 1939. in afara zidurilor orasului se afla mormantul megalitic al lui Cyrus. Locul era considerat magic de catre iranieni, care l-au denumit “Tronul mamei lui Solomon”. in momentul in care arheologul Herzfeld a ajuns acolo, in 1923, mormantul era incorporat intr-o moschee – mai tarziu demontata – unde femeile lasau de obicei ofrandele votive, in fata stalpilor iar ciobanii isi conduceau de trei ori turma in jurul mormantului si ungeau pietrele sale cu lapte. istoricul Strabo ne povesteste ca urmatoarele cuvinte erau sculptate la baza mormantului:
Trecatorule, Eu sunt Cyrus. Eu am dat Persanilor un imperiu si am condus peste toata Asia. Sa nu ma invidiezi pentru acest motiv, totusi, caci acum sunt in acest mormant”. stim ca totusi, in ciuda acestui indemn, Alexandru cel Mare a gasit mormantul deja devastat.

PASARGADAE

Din toate Palatele de la Pasargadae, au ramas cateva urme ale apartamentelor regale, care erau construite din piatra neagra si alba, alternata. Orasul poseda un templu al focului si o incinta sacra in cadrul citadelei fortificate de pe deal. Existenta acestor cladiri sacre contrazice pretentia lui Herodot precum ca persanii obisnuiau sa ridice orase si palate magnifice dar nu stiau nimic despre constructia templelor.

SCRIEREA

In timpul Ahemenizilor, limbile si scrierea folosite de clasele educate, erau limbile antice – persana, elamita, babiloniana; limba aramaica a fost adoptata ca limba populara.

scrierea persna

Cele mai vechi inscriptii in persana antica, scrise cu caractere cuneiforme, au fost gasite la Ecbatana si dateaza din timpul unuia dintre primii regi Ahemenizi, Aryaramnes (sec. VII i.e.n.). Textul spune: “Regele spune ca aceasta este tara persanilor, pe care o posed, si este binecuvantata cu cai buni si barbati buni si toate acestea le-am primit de la marele zeu Ahura Mazda. Eu sunt regele acestei tari”.
inscriptiile regilor Ahemenizi, inainte de Darius i, erau scrise in 2 sau 3 limbi, pe cata vreme in perioada Sassanizilor, greaca incepe sa se raspandeasca, asa cum este dovedit prin numeroase inscriptii de pe reliefurile de pe stanci.
Analele, cronicile si proclamatiile ahemenizilor erau sculptate pe lespezi mari de piatra puse pe varful muntilor, pe ziduri, in palate, in orase si pe morminte, astfel incat sa fie vazute de toti. La Persepolis, pe tablite de aur si argint apartinand tezaurului Apadanei, s-au gasit urme cu scriere persana
cuneiforma.

DESCOPERIREA CIVILIZATIEI PERSANE

In anul 1618, ambasadorul spaniol de la curtea dinastiei Safavide din ispahan, García Silva Figueroa, a auzit de un zvon privind existenta unor ruine majestuoase, langa Shiraz, in regiunea Fars. Calatorind pe un cal, Figueroa a fost primul vestic care a atins locul numit Takht-i Jamshid – “Tronul regelui Jamshid”, pe care el l-a identificat ca locul orasului Persepolis, bazandu-se pe descrierea scriitorului latin Quintus Curtius Rufus, autor al voluminoasei istorii a lui Alexandru. intors in Europa, Figueroa a publicat impresiile sale despre Persepolis, desciind “frumusetea coloanelor care se inalta catre cer”. Desenele sale constituie cea mai timpurie inregistrare a basorelifurilor persane si a scrierii cuneiforme. Descoperirea sa a devenit o momeala, o nada pentru multi exploratori, in zona Fars.

soldati-persani

In 1621, scriitorul si calatorul italian Pietro della Valle, a stat la Persepolis si a studiat reliefurile si inscriptiile. Prima imprimare a ruinelor continand un numar de picturi entuziaste ale regilor persani si ale preotilor razboinici adoratori ai focului, au aparut in sec. XViii. in 1714, calatorul olandez Cornelis Le Brun a stat la Persepolis pentru 3 luni si a copiat imagini si inscriptii care au fost in mod gresit considerate ca simboluri misterioase. Totusi, in acei ani, cuvantul “cuneiform” a fost inventat si la inceputul sec.XiX savantii au recunoscut ca “simbolurile” erau de fapt litere. Unul dintre primele cuvinte descifrate a fost “Shahinshah” – Rege al Regilor.

Punctul de cotitura, nu numai pentru Persepolis dar si pentru intreaga arheologie din Persia, n-a venit pana in sec. al XIX-lea, cu sosirea lui Henry C. Rawlinson la Persepolis. El a transcris cu rabdare simbolurile cuneiforme gravate pe piatra platformei pe care statea palatul. Schitele profesorului Grotefend and Niebuhr, din care se descifra numele regilor ahemenizi, l-au facut pe Rawlinson sa fie convins ca poate reconstrui istoria Persepolis-ului si a regilor sai prin citirea inscriptiilor de pe roca.
Catarandu-se chiar el pe o franghie, pe giganticul pisc Behis, intre Ecbatana si Persepolis, in 1839, Rawlinson a copiat inscriptiile cuneiforme gravate pe varful stancii de scribii lui Darius I. Rawlinson a gasit “testamentul” regelui Ahemenid care a fondat Persepolis. Textul era o proclamatie, un “dosar” scris in persana si babiloniana prin care Darius explica legitimitatea ascensiunii la tron, dupa infrangerea cu curaj a dusmanilor dar si cu ajutorul zeului Ahura Mazda. Rawlinson, in ciuda atacurilor lumii academice, a dat un credit moral istoriei nedescoperite a Persepolis-ului si a regilor sai.

arheologie persana

Englezul Henry C. Rawlinson (1810-1895), care a fost inrolat cadet in Compania Britanica india de Est, de la o varsta frageda, a fost o figura diferita de imaginea traditionala a savantului. Campion la polo, sportiv si om de lume, el a dus o viata tipica de gentleman englez din Colonii, dar cu o diferenta: Rawlinson era ambitios si insetat de cunoastere. Neurmand niciodata o universitate, el a studiat greaca, latina si persana in particular (mai tarziu va fi trimis la inchisoare pentru furtul unor bani de care avea nevoie pentru a cumpara texte pentru studiu). in 1833, este trimis ca ofiter in Persia, pentru a organiza armata tarii. Se aseaza la Fars, unde primul sau scop de studiu era Persepolis. Prin transcrierea si interpretarea stelei gravate cu cuneiforme – scriere pe care a invatat-o la Baghdad – el se astepta sa reconstruiasca istoria regilor Ahemenizi. in 1843, dupa ce a refuzat o promovare in favoarea reintoarcerii in Persia, el s-a asezat la Baghdad. in 1845-46, a colaborat cu Societatea regala Asiatica. Nerecunoscut de catre lumea stiintifica, Rawlinson a fost totusi tinta invidiei si, cand toate cartile sale au fost pierdute pe mare, a fost obligat sa-si refaca notele din memorie. Munca sa a fost corectata si completata de catre orientalisti in urmatorii ani. Rawlinson ramane “tatal” istoriei Persepolis-ului si a regilor sai.

Dupa Rawlinson, a trecut circa un secol inainte ca misiunile arheologice stiintifice sa se apuce de lucru: la inceputul sec. al XX-lea, antica Ecbatana se intindea linistita dedesubtul modernului oras Hamadan, in timp ce o echipa franceza condusa de arheologul Jacques de Morgan lucra la Susa (Shush in persana).
Orientalistul german Ernst Emil Herzfeld (1879-1948) a venit la Persepolis, unde supraveghea, in anii treizeci, sapaturile orasului in folosul institutului Oriental al Universitatii din Chicago. Lucrarile au continuat apoi sub conducerea arheologului Ernst Schmidt.
Herzfeld a fost confruntat cu o harababura a ruinelor, stele dezradacinate, ziduri cu urme de foc, coloane sparte, capiteluri si reliefuri si straturi de sfaramaturi si nisip care acopereau structurile. Prima sa preocupare a fost sa identifice diferitele cladiri si functiunile lor si sa puna sculpturile si coloanele imprastiate la locul lor original. Astfel, planul terasei din Persepolis a fost recreat, cu Apadana, Palatul lui Xerxes si a lui Darius, Holul celor 100 de Coloane, Visteria, camerele asezate intr-o parte pentru femei, Propileele si Portile.

Herzfeld, urmarind cu scupulozitate cronologia si descierile textelor antice, a fost capabil sa repuna la loc reliefurile Portii si sa identifice originea etnica a personajelor reprezentate pe scarile Apadanei. Dupa gasirea unei mici bucati de pigment pe figura regelui si pe Discul Solar inaripat (simbolul zeului Ahura Mazda) Herzfeld a facut o ipotetica reconstituire a culorilor, folosind verde, albastru si rosu.
Persepolis-ul parea ca se ridica din cenusa si trebuia o buna organizare pentru pastarrea imensei comori de arhitectura si arta – ceva extrem de rar in acei ani, cand sculpturile din orient si alte lucuri gasite erau literar dezradacinate din tara lor de origine pentru a umple muzeele vestului.
Pentru o perioada de mai mult de 10 ani, incepand din 1964, guvernul iranian a inceput o restaurare a Persepolis-ului prin colaborare cu institutul italian pentru Orientul Mijlociu si indepartat. Lucrarile au fost in grija unei echipe conduse de arheologii Giuseppe si Ann Britt Tilia si arhitectul Giuseppe Zander. La acel timp, capitala ascunsa a regilor ahemenizi nu arata cu nimic mai mult decat ca un plan arheologic: monumentele trebuiau salvate si reansamblate si orasul reconstruit din temelii, in masura in care resturile permiteau.
Lucrarile au inceput cu studiul materialelor – piatra, marmura, caramizi glazurate. si curatirea coloanelor, capitelurilor si reliefurilor. Usile, peretii si stalpii erau ingropati in pamant, multe reliefuri si capitele erau sparte in multe bucati si portilor le lipseu lintelurile. intreaga Platforma trebuia consolidata. Restaurarea a necesitat un complex tehnic datorita uriaselor marimi ale pietrelor.

De-a lungul timpului, lucrarile de investigare si timpul de restaurare au fost extinse spre a lua in vedere intreaga zona din jurul Persepolis-ului. Incepand din anii 80, campaniile de sapaturi, restaurari si conservari au fost conduse de arheologi iranieni.

Fata de numeroasele sapaturi incepute in ultimii ani, expertii iranieni se concentreaza asupra conservarii si restaurarii imensului patrimoniu arheologic. Muzee mari si mici au fost renovate, de la Muzeul National Arheologic din Teheran pana la Antiquarium-ul din Persepolis.

Reliefurile Apadanei din Persepolis au fos acoperite de o imensa panza care impiedica vederea lor ca un intreg, dar care era necesara pentru protectia sitului fata de vremea rea. Mormintele lui Artaxerxes ii si Artaxerxes iii din muntii de langa Persepolis au fos investigate si numeroase sapaturi de proba au fost efectuate in afara zidurilor orasului in efortul de a gasi monumentele si salasurile perioadei ahemenide. Un Laborator al Departamentului iranian de Arheologie a fost deschis in castelul din Susa – folosit inainte de arheologii francezi. La Ecbatana, sapaturile cladirilor din antica capitala a mezilor si ahemenizilor continua. Multe inscriptii ale regilor persani au fost restaurate, asa cum ar fi cea de la Behistun, unde arheologii au lucrat la o inaltime ametitoare pe un esafodaj prins de partea de stanca.

 

 

Descopera Lumea

Descopera Lumea

Scrii un cuvant...cuvantul scris e un leac sau o otrava. Tu vei muri, dar tot ce-ai scris ramane-n urma drum deschis spre moarte sau spre paradis, spre ocara sau slava...
Descopera Lumea
loading...

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Sentimente.ro

Parteneri





Vola.ro

Descopera Lumea – Galerie

Apus de soare in Paris (Franta) Ceata plutind deasupra orasului Cape Town - Africa de Sud Kiev - Ucraina Monaco - Franta Praga - Cehia Zapada si Fum Popocatepetl, Mexico
| RSS | Sitemap | Google+ | science blog |

Civilizatii Antice. Imperiul Persan (Persii)