Boala virala Ebola sau febra hemoragica Ebola este o boala infectioasa virala severa, cu o rata de letalitate de pana la 90% la om (cea mai mare mortalitate intr-o boala infectioasa, cu exceptia rabiei), care survine in focare epidemice in Africa Centrala si Africa de Vest si este provocata de virusul Ebola (Ebolavirus).

Se presupune ca liliecii frugivori din familie Pteropodidae sunt gazdele naturale ale virusului Ebola. Virusul Ebola este introdus in populatia umana dupa un contact strans cu sangele, secretiile, organele sau fluidele biologice ale animalelor infectate: cimpanzei, gorile, lilieci frugivori, antilope de padure si porci spinosi. Boala apoi se propaga in comunitati prin transmitere interumana, ca urmare a contactului direct (piele lezata sau mucoase) cu sangele, organele, secretiile sau lichidele biologice (urina, saliva etc.) ale persoanelor infectate, sau prin contact indirect prin intermediul mediilor contaminate cu aceste lichide. Ritualurile funerare in care rudele si prietenii celor decedati se afla in contact direct cu corpul decedatului pot juca, de asemenea, un rol in transmiterea virusului Ebola. Sperma poate continua transmiterea virusului pana la sapte saptamani dupa insanatosirea clinica.

Virusul Ebola a fost identificat pentru prima data in 1976, in doua focare simultane in Nzara (Sudan) si Yambuku (Republica Democrata Congo). Yambuku este situat in apropiere de raul Ebola, de unde vine numele bolii.

Citeste si: OMS: Focarul Ebola din Africa „complet scapat de sub control”

Perioada de incubatie este in medie de 8 zile, cu extreme de 2-21 de zile. Debutul bolii este brusc, cu febra mare, frison, cefalee, mialgii, anorexie, asociata cu eruptii cutanate (exantem). In urmatoarele 2-3 zile se adauga greata, vome, diaree, faringita si fenomene hemoragice: hematemeza, melena, echimoze si petesii. Sunt afectate functiile renale si hepatice. Apar si tulburari nervoase, prostratie, anxietate, confuzie, pierderi de memorie, instabilitate. Moartea survine la 6-9 zile de la debut, prin soc, hipovolemie si hemoragii extinse generalizate. Rata de letalitate este estimata a fi intre 50-90%, cu mici diferente in functie de speciile de virus Ebola.

Epidemia de febra hemoragica Ebola din Africa din 2014 (situația de pe 5 octombrie 2014)

In epidemia de febra hemoragica Ebola din Africa din 2014, pana in 5 octombrie 2014 s-au inregistrat 8035 cazuri de imbolnaviri, din care 3866 decese.  Pe 30 septembrie 2014 a fost diagnosticat primul caz de infectare cu virusul Ebola in Statele Unite, pacientul fiind spitalizat in Texas; bolnavul este un barbat, care a calatorit in Liberia. Fara interventii suplimentare sau modificari a comportamentului comunitatilor bastinase, CDC estimeaza ca pana la 20 ianuarie 2015, va exista un total de aproximativ 550.000 de cazuri de febra hemoragica Ebola in Liberia si Sierra Leone sau 1,4 milioane de cazuri daca se fac corectii pentru subraportarea cazurilor.

Pana in prezent, nu exista vaccin sau tratament antiviral specific omologat impotriva acestei boli.

TRANSMITEREA

Noi dovezi demonstreaza ca liliecii frugivori (Hypsignathus monstrosus, Epomops franqueti si Myonycteris torquata), care sunt natural rezistenti la infectie, sunt gazdele-rezervor ale ebolavirusurilor, cu toate ca caile de intretinere enzootica locala si de transmitere a virusului Ebola in interiorul populatiilor de lilieci raman necunoscute. Mai mult decat atat, acesti lilieci se afla in numar mare in arbori si consuma fructele acestora, in special in interiorul si in jurul satelor din Africa Centrala. Astfel, este posibil ca satenii sa se infecteze cand manipuleaza sau consuma fructele contaminate cu saliva liliecilor care poate contine virusul Ebola. in mod similar se infecteaza si primatele. Epizootiile animalelor cauzate de ebolavirusuri apar sporadic, producand o mortalitate ridicata in randul primatelor neumane si antilopelor duiker (din subfamilia Cephalophinae) si pot preceda epidemiile umane. Transmiterea interumana este o caracteristica predominanta a epidemiilor. Dupa infectia umana initiala prin contactul cu un liliac infectat sau alt animal salbatic, de multe ori are loc transmiterea interumana de la om la om.

Aria de raspandire a Virusului Ebola – Septembrie 2014

Transmisia interumana este asociata in principal cu reutilizarea echipamentelor de injectare (acelor de seringa, seringilor) sau prin contact direct si neprotejat cu sangele, secretiile sau excretiile. in Kikwitt, nici o persoana care traia sub acelasi acoperis cu bolnavii, dar neexpusa la contactele mentionate mai sus, nu a fost infectata. Riscul de transmitere interumana este maxim in stadiile tardive ale afectiunii. La transmiterea interumana si raspandirea infectiei contribuie si ritualurile de inmormantare din Africa Centrala si Africa de Vest: decedatul este spalat de membrii familiei, care apoi isi clatesc mainile, impreuna cu toti participantii la ritual, membri ai familiei si prieteni, intr-un vas cu apa. Nu a fost comunicata infectarea persoanelor care au avut contact cu pacientul in timpul perioadei de incubatie.

Transmiterea aerogena posibila in laborator se poate face doar prin aerosolizarea picaturilor de sange si nu prin clasicele picaturi Flügge, si nu joaca nici un rol in practica in transmisia interumana.

Transmiterea virusului Ebola la om se realizeaza pe mai multe cai:

• Contact direct interuman apropiat sau prelungit mai ales in familii, cel mai probabil prin contactul cu sangele, fluidele (secretiile sau excretiile: urina, dar mai ales cu saliva) persoanei infectate.
  Transmiterea nozocomiala prin refolosirea acelor de seringa, seringilor pentru inoculari, sau altor materiale contaminate sau prin intepaturi accidentale.
  Prin ritualurile funerare in care rudele si prietenii celor decedati se afla in contact direct cu corpul decedatului in timpul pregatirilor de inmormantare.
  Prin manipularea unor tesuturi si organe infectate provenite de la cei decedati in timpul autopsiei.
  Prin contact direct cu sangele, secretiile, organele sau fluidele biologice ale primatelor nonhumanoide (cimpanzei, gorile), antilopelor de padure duiker si porcilor spinosi gasiti bolnavi sau morti in padurea tropicala sau prin contactul mucoasei bucale si conjunctivei cu picaturi infectioase (exemplu, infectie experimental indusa la maimuta) sau prin consumul de carne cruda provenita de la aceste animale.
  Prin manipularea si consumul fructelor contaminate cu saliva liliecilor frugivori infectati asimptomatic.
  Posibil pe cale sexuala (virusurile persista in sperma timp de 3 luni de la remiterea simptomatologiei).

Printre persoanele care lucreaza in contact cu maimutele sau porcii infectati cu ebolavirusul Reston, au existat mai multe cazuri de infectii umane asimptomatic clinic. Ebolavirusul Reston pare mai putin patogen pentru om decat alte specii de virus Ebola. Totusi, datele disponibile se refera numai pentru persoane adulte sanatoase. Ar fi prematur sa se traga concluzii cu privire la efectele acestui virus asupra sanatatii in toate grupurile de populatie, mai ales a pacientilor imunodeprimati, la cei cu probleme medicale preexistente, la femeile gravide sau la copii. Vor fi necesare noii studii asupra ebolavirusului Reston inainte de a putea trage concluzii definitive cu privire la patogenitatea si virulenta acestuia pentru oameni.

Depistarea precoce este primordiala pentru controlul infecției. Personalul medical trebuie sa fie atent si sa evalueze toți pacienții suspectați de a fi contractat febra hemoragica Ebola

Personalul medical poate fi frecvent infectat ca urmare a utilizarii acelor si seringilor contaminate sau neutilizarii masurilor de bariera, manusilor, mastilor sau a dezinfectantelor. Epidemia din 1976 din Maridi a fost dramatic amplificata de infectiile intraspitalicesti (213 cazuri), ca urmare a internarii unui pacient din Nazara. Nouazeci si trei de cazuri (46%) au contractat boala in spital si 105 (52%) in comunitate. Din personalul medical de 230 oameni al spitalului din Maridi, 72 s-au infectat, 41 decedand. Rata maxima a infectiilor a fost asociata cu ingrijirea pacientilor cu hemoragii, care, in varful epidemiei, ocupau majoritatea saloanelor. In epidemia din septembrie si octombrie 1976 din nordul Zairului dupa ce 13 oameni din personalul medical de 17 au contractat boala si 11 pacienti au decedat, spitalul a fost inchis. Principalul factor de risc s-a dovedit a fi reutilizarea acelor nesterilizate, care erau in cantitate insuficienta. In 1995, in epidemia din Kikwit o echipa de resuscitare a fost infectata dupa ce a tratat un pacient gresit diagnosticat cu febra tifoida. S-a produs transmiterea rapida la personalul sanitar neprotejat si la alti pacienti, din care multi au reintrodus boala in comunitate.

CUM SE MANIFESTA

Virusul Ebola induce o viroza acuta severa cu o evolutie rapida marcata de o febra ridicata si o diateza hemoragica generalizata care survine in stadiu terminal, asociata cu o rata a mortalitatii care poate sa se ridice pana la 90%.

Perioada de incubatie, adica timpul intre momentul infectarii cu virus si debutul primelor simptome, este de la 2 la 21 zile, in medie 4-12 zile, iar in cazul transmiterii prin ac de seringa, 5-7 zile. Nu se cunoaste doza infectanta.

Debutul este brusc, cu cu simptome nespecifice: febra mare, frison, cefalee (mai ales cefaleea frontala severa), mialgii, anorexie, astenie intensa si disconfort general.

Citeste si: OMS: Focarul Ebola din Africa „complet scapat de sub control”

Aceste semne prodromale nespecifice sunt apoi rapid urmate in urmatoarele 2-3 zile de manifestari cutanate (exantemul cu o eruptie cutanata eritematoasa, maculopapulara, morbiliforma sau veziculoasa timp de 5-7 zile, cu descuamare la supravietuitori), simptome digestive violente (dureri abdominale, greata, vome severe, diaree profuza), tulburari respiratorii (faringita cu dureri in gat, tuse uscata, dureri toracice) si semne neurologice (prostratie, anxietate, confuzie, pierderi de memorie, instabilitate, delir, convulsii, tremuraturi), indicand o difuziune generalizata a virusului si o atingere multiviscerala. Semnele precoce includ si tahicardia si conjunctivita. Apare o insuficienta renala si hepatica care se exprima prin teste de laborator modificate (fara icter).

La gravide se produce avort in 66% dintre cazuri, iar la nou-nascutii mamelor bolnave infectia este letala. Mortalitatea la gravide este 95,5%.

Simptomele aparitiei Virsului Ebola

Manifestarile hemoragice cu sangerari pronuntate interne si externe apar intre zilele cinci si sapte (melena, hematemeza, hemoptizii, echimoze si petesii, hemoragii conjunctivale cu congestie conjunctivala, epistaxis, hemoragii necontrolabile la locurile de punctie venoasa) numai la aproximativ o treime din pacienti cu boala severa, de obicei in faza terminala a bolii (vezi imaginile de pe sit-ul Illustrated lecture notes on Tropical Medicine). La necropsie in acest caz se constata exsudate hemoragice viscerale.

In formele fatale, decesul survine de obicei intre zilele 7-10 de la debut (limite 1-20 zile), prin soc, hipovolemie si hemoragii externe si interne severe extinse si generalizate.

In formele nefatale, simptomele se atenueaza rapid, la 7-10 zile de la debut, simultan cu disparitia virusului din circulatia sangvina. Convalescenta dupa boala este in general indelungata (cateva saptamani sau luni) si dificila, insotita de accese febrile episodice, caderea abundenta a parului timp de 3 luni, astenie extrema, anorexie, pierdere ponderala, dureri abdominale, mialgii si artralgii, prostratie, amnezie, pierderea auzului dupa 6 luni de la episodul acut. Mialgiile si artropatiile sunt descrise si dupa 21 de luni.

Pacientii atinsi de boala raman contagiosi, atata timp cat virusul este prezent in sangele si secretiile lor. Nu a fost comunicate infectari a persoanelor care au avut contact cu pacientul in timpul perioadei de incubatie.

Virusul Ebola persista la pacientii in convalescenta. ARN viral al virusului Ebola a fost izolat din prelevatele vaginale, rectale si conjunctivale la interval de 33 de zile. In lichidele seminale prezenta ARN virusului Ebola s-a demonstrat in diverse studii, dupa 61, 82 si 91 de zile de la imbolnavire. Semne de orhita sau uveita, legate de persistenta virusului in locurile protejate imunologic, sunt uneori observate timp de cateva saptamani dupa disparitia simptomelor.

TRATAMENT

Tratamentul se limiteaza la tratamentul suportiv care consta in primul rând in mentinerea constanta a volemiei, echilibrului electrolitic, combaterea hemoragiilor, a insuficientei renale, edemului cerebral, suprainfectiilor bacteriene, hipoxiei si a socului.

Administrarea unui factor VIIa/TF inhibitor al caii TF (= factor tisular), sau de proteina C activata recombinanta permite activarea caii anticoagulante a proteinei C naturale, sau administrarea de mici catene ARN interferente sau de oligonucleotide antisens pentru a inhiba replicarea virala, au avut rezultate promitatoare.

Nu exista tratament omologat antiviral specific impotriva acestei boli. Ribavirin nu are efect asupra filovirusurilor, iar administrarea IFN (interferonul uman) nu a dat rezultate consistente nici in boala experimentala a maimutelor, nici la pacienti.

Medicamente experimentale

Febra hemoragica Ebola nu a fost niciodata o prioritate pana in prezent pentru companiile farmaceutice, deoarece aceasta boala, foarte letala, era rara si se limita la tarile sarace din Africa. „Probabil ca nu este un lucru foarte greu fabricarea unui vaccin impotriva febrei hemoragice Ebola, dar nu exista nici un interes comercial, deoarece guvernele nu isi pot permite sa le cumpere”, declara profesorul Didier Raoult, specialist in boli infectioase emergente de la Facultatea de Medicina din Marsilia.

Elaborarea unor tratamente eficiente noi pentru febra hemoragica Ebola este in prezent obiectul unor cercetari intense, motivate in special de gravitatea bolii, mortalitatea extrem de inalta, extinderea rapida a epidemiei din 2014 si riscurile utilizarii virusului Ebola ca arma biologica sau in bioterorism. Moleculele candidate pentru tratament sunt variate si adesea promitatoare pe modelele animale, dar sunt inca in stadiul experimental si cateva dintre ele au ajuns in stadiul de studii clinice pe voluntari. Dificultatea majora, in afara de crearea de noi tratamente si protectia lor care trebuie sa fie eficienta, fara efecte secundare inacceptabile, consta in necesitatea de a dezvolta molecule care pot fi transportate si stocate in zonele epidemice, mai ales in Africa ecuatoriala; aceste dificultati se refera in special la tratamentele elaborate pe baza de acizi nucleici, ca ARN interferenti mici, care sunt molecule instabile.

Sursa: CDC

• Despre
• Ultimele Postari

Descopera Lumea

Scrii un cuvant...cuvantul scris e un leac sau o otrava. Tu vei muri, dar tot ce-ai scris ramane-n urma drum deschis spre moarte sau spre paradis, spre ocara sau slava...

Ultimele postari ale lui Descopera Lumea (vezi toate)

• Machu Picchu – Leaganul civilizatiei incase - 15 aprilie 2018
• Inventii care ne-au marcat: Roata. Cine, cand si cum a inventat-o - 2 aprilie 2018
• Samsung Galaxy S7: Cum va arata el, VIDEO si specificatii tehnice - 26 februarie 2016