Inventii care ne-au marcat: Roata. Cine, cand si cum a inventat-o
Imaginează-ți viața fără roți. Fără mașini, trenuri, biciclete sau autobuze – ori chiar fără roabe – deplasarea ar fi groaznic de înceată. Din fericire, roțiile au fost inventate cu mult, mult timp în urmă.
Cu 6000 de ani în urmă, nimeni nu avea roți. Dar nu conta atât de mult, pentru că la vremea aceea nu existau drumuri. Mulți oameni trăiau în păduri, în deșert sau în zone mlăștinoase, unde roțiile nu ar fi fost de mare ajutor. Ei mergeau peste tot pe jos și foloseau animale pentru a transporta încărcături grele.
stindardul din ur
O idee măreață care a pus lumea în mișcare: ROATA
Un șir de care de luptă grele înaintează rostogolindu-se pe roți mari de lemn. Iată prima imagine a roții, una dintre cele mai importante invenții ale umanității. Datează de acum 5500 de ani și se găsește pe Stindardul din Ur, un mozaic din care putem afla despre o civilizație extrem de veche (sumerienii), născută în Mesopotamia (Irakul de astăzi) acum vreo 6000 de ani. Aceste prime roți erau din lemn masiv, fiind alcătuite din trei piese unite prin traverse, din lemn și ele, sau prin curele din piele: cele două piese laterale erau în formă de semilună; piesa centrală avea marginile rotunjite și o gaură prin care trecea axul care transmitea mișcarea către car. Deși greoaie, au revoluționat transporturile pentru că ușurau deplasarea materialelor grele. Însă a fost nevoie să treacă mulți ani până să se inventeze roțile cu spițe: primele au apărut în jurul anului 2000 î.Hr., iar pe la 1500 au fost aplicate carelor de luptă egiptene.
ȘTIAI CĂ:
Reducerea frecării: apar rulmenții
Rotindu-se în jurul axului central, roata produce o frecare ce-i îngreunează mișcarea. Din această cauză, celții, o populație care trăia în Europa de Nord-Vest, au inventat în jurul anului 100 î.Hr. rulmentul: un strat din lemn sau din bronz, introdus între ax și partea centrală a roții. A fost suficient pentru a face rotația mult mai ușoară!
Și înainte de roată?
Primul sistem folosit de om pentru a transporta greutăți a fost probabil sania; apoi s-a descoperit că era posibil să transporți greutăți făcându-le să alunece pe trunchiuri de copaci utilizate ca rulouri: trunchiurile erau așezate dedesuptul obiectului care trebuia deplasat, pe măsură ce acesta avansa. Apoi s-a folosit roata, care era un disc de lemn cu un pivot în centru.
Nu doar pentru deplasare…
Roata olarului Printre primii care s-au folosit de roată au fost olarii din Mesopotamia: pentru a da o formă regulată vaselor pe care le produceau, le așezau pe o placă din lemn pe care o roteau cu mare viteză. Primele roți ale olarului adevărate au apărut în Grecia și în Egipt între anii 600 și 300 î.Hr. și erau alcătuite dintr-un disc care se rotea pe un pivot pus în mișcare de picioarele olarului.
Roata dințată Un angrenaj format din două roți dințate care se antrenează reciproc și care se rotesc fiecare în jurul unui pivot: cu acest sistem s-au fabricat deja pe la 300 î.Hr. mecanisme acționate de animale pentru a scoate apa din puțuri.
Scripetele Cum ridici mai ușor greutăți mari? Este suficient să introduci o funie în șanțul de pe circumferința unei roți; apoi atârni greutatea de funie, tragi… și gata! Această invenție îi este atribuită filosofului și matematicianului grec Archytas, care a trăit în secolul IV î.Hr.
Roata hidraulică Pusă în mișcare de forța apei, a fost utilizată începând din secolul al IV-lea î.Hr. pentru acționarea morilor și măcinarea cerealelor. Funcționa în felul următor: forța unui râu punea în mișcare paletele fixate pe circumferința unei roți; axul roții, la rândul său acționa pietrele de moară. Acest sistem este folosit și în zilele noastre.
Roata de tors În China, cu aproximativ 3000 de ani în urmă, au fost inventate mașini de tors cu roată capabile să transforme mătasea și chiar lâna și bumbacul în fire subțiri și uniforme. În Europa invenția s-a răspândit abia din secolul al XIII-lea.
Puterea pedalelor
Bicicleta este o invenție simplă, care nu are nevoie de motor, electronică sau combustibil. Este atât de simplă, încât ar fi putut fi inventată acum o mie de ani – dar, de fapt, a apărut relativ recent.
De-a rostogolul
Pe la 1790, francezul Mede de Sivrac a inventat ceva numit celerifer. Acesta era făcut din lemn și acea două roți, dar nu și pedale sau ghidon. În scurt timp, a devenit o modă să gonești la vale pe unul.
Dar baronul german Karl von Drais a văzut că este loc de îmbunătățiri. În 1817, el a proiectat o versiune a celeriferului – drezina, dar cu un cadru rigid pe care erau fixate două roți și care putea fi condusă cu ajutorul unui ghidon. Mersul pe bicicleta lui Drais a devenit un sport popular în multe părți din Europa.
În sfârșit pedale!
Întrucât aceste biciclete nu aveau pedale, trebuia să le împingi înainte cu picioarele. Dar, în 1839, fierarul scoțian Kirkpatrick Macmillan a construit un nou model, din metal, cu pârghii de picior care învârteau roata din spate. Localnicii care l-au văzut umblând cu mașinăria sa au râs de el – mai ales când a accidentat un copil și a fost amendat. Dar invenția lui Macmillan a fost prima bicicletă cu pedale.
Mersul pe roata din față
Producătorii de trăsuri parizieni Ernest și Pierre Michaux au lansat propria versiune în anii 1850. Aceasta avea pedale atașate la o roată mare din față și era denumită velociped – ”picior iute”, în franceză.
În anul 1855, Ernest Michaux a inventat prima bicicletă adevărată, perfecționând sistemul lui Macmillan. ”Michaudina”, dotată foarte repede după aceea și cu un sistem de frâne, a fost pusă în vânzare, devenind un mijloc de transport care s-a răspândit pe scară largă.
Bicicleta lui Leonardo?
În anii 1960, niște călugări au descoperit o schiță datând din 1493, într-un caiet care îi aparținea artistului și inventatorului italian Leondardo da Vinci. Aceasta prezenta o mașinărie ciudat de asemănătoare cu o bicicletă modernă. Oare el inventase bicicleta cu 400 de ani mai devreme? Nimeni nu știe. Mulți oameni cred astăzi că schița ar putea fi un fals.
Înaltă și periculoasă
Cu cât era mai mare roata din față, cu atât mai rapid era velocipedul. În 1871, inventatorul englez James Starley a proiectat unul cu o roată uriașă în față. El a numit bicicleta ”Normală”, deși astăzi pare foarte ciudată. Aceasta mergea rapid, dar era foarte instabilă și cauza multe accidente.
Sigură și rapidă
Nepotul lui James Starley, John Starley, a rezolvat problema în 1885. El a legat pedalele de un lanț care învârtea roata din spate, ca la bicicleta lui Macmillan. Ambele roți aveau aceeași dimensiune și bicicleta devenise mult mai sigură, primind denumirea de ”bicicletă sigură”. Bicicletele de astăzi funcționează la fel.
- Machu Picchu – Leaganul civilizatiei incase - 15 aprilie 2018
- Inventii care ne-au marcat: Roata. Cine, cand si cum a inventat-o - 2 aprilie 2018
- Samsung Galaxy S7: Cum va arata el, VIDEO si specificatii tehnice - 26 februarie 2016
