Norul lui Oort. Ce reprezinta si ce mister ascunde el?
Norul lui Oort este un nor de comete care poartă numele astronomului olandez Jan Hendrick Oort. Se crede că există la o distanță de aproximativ 50.000 UA, sau aproape un an-lumină, de Soare; această distanță localizează norul la aproape un sfert din distanța până la steaua Proxima Centauri, cea mai apropiată stea de Soare. Norului Oort definește limita sistemului nostru solar.
Astronomul român Harald Alexandrescu spunea: „În 1950, Jan Oort a ajuns la concluzia că locul de origine al cometelor este un vast nor (care în prezent îi poarta numele, Norul lui Oort), aflat la o distanță de 50.000 unități astronomice față de Soare, practic la granița gravitațională a întregului Sistem solar.”
Norul lui Oort reprezintă doar un câmp de rămășițe din ceea ce a rămas din creearea planetelor. Aici, la limita Sistemului Solar bucați de rocă se ciocnesc și, tot de aici pleacă asteroizi, meteoriți, comete, etc., formate în urma ciocnirilor.
În 1950 astronomul Jan Oort a presupus existenţa unui nor sferic ce ar înconjura întreg Sistemul Solar, ce s-ar întinde între greu imaginabilele limite de 2.000 până la 100.000 UA (să reamintim că o unitate astronomică este egală cu distanţa Pământ – Soare, aproximativ 150 milioane km). Graniţa sa ar reprezenta-o zona în care influenţa gravitaţională a Soarelui este egalată de influenţele gravitaţionale ale stelelor vecine! De altfel, graniţa norului s-ar afla la aproximativ 2 ani-lumină, aproape jumătate din distanţa până la cea mai apropiată stea vecină, Proxima Centauri.
Teoria existenţei acestui nor s-a bazat pe câteva observaţii: în primul rând, nicio cometă de perioadă lungă nu a avut o orbită care să sugereze că ar fi provenit din spaţiul interstelar. În al doilea rând, acest tip de comete intră în Sistemul Solar interior din diferite zone. În ultimul rând, cele mai multe orbite arată că locul de unde provin aceste comete s-ar situa undeva la 50.000 UA.
Norul lui Oort, în imensitatea sa, conţine între 100 miliarde până la peste 2 trilioane de corpuri formate preponderent din diverse tipuri de gheaţă, mult mai multe decât toate stelele din întreaga Cale Lactee! Masa totală a acestora este estimată la câteva mase terestre, limita maximă fiind de 40.
Aceste corpuri pot fi, ocazional, perturbate de apropierea de alte stele, nori de gaz gigantici sau interacţiuni cu discul galaxiei însăşi, şi aruncate în spaţiul interstelar, sau pot fi trimise în Sistemul Solar interior, sub forma cometelor de perioadă lungă. Aceste comete au orbite extrem de eliptice, mult alungite, şi durează mii de ani până să realizeze o revoluţie completă în jurul Soarelui. Cometele de perioadă scurtă îşi au în schimb originea în centura Kuiper iar perioadele lor de revoluţie nu depăşesc 200 de ani.
Structura norului lui Oort ar cuprinde două regiuni distincte: prima, apropiată de Soare, în formă de disc, asemeni centurii de asteroizi şi centurii Kuiper, iar cea de-a doua regiune în formă de sferă. Aceste obiecte reduse ca dimensiuni şi la depărtare foarte mare de Soare resimt atracţia gravitaţionala a stelei extrem de slab, din care cauză sunt relativ uşor de perturbat.
Obiectele ce alcătuiesc Norul lui Oort sunt extrem de rarefiate, probabil că între ele se află zeci de milioane de kilometri. Densitatea norului interior, după cum arată modelele, ar trebui să fie de zeci până la sute de ori mai mare decât cea a regiunii exterioare.
Compoziţia corpurilor ce alcătuiesc Norul lui Oort, dacă cometele provenite de aici şi studiate deja sunt reprezentative, constă în diferite tipuri de gheaţă: apă, metan, etan, monoxid de carbon şi amoniac. Descoperirea unui asteroid, 1996 PW, cu o orbită de perioadă lungă sugerează faptul că ar putea exista şi corpuri formate din rocă.
Temperatura medie a corpurilor cometare este în jurul a 4 K, doar puţin peste radiaţia de fond. Căldura solară este în această zonă aproape neglijabilă, aşa cum este pentru noi căldura stelelor de pe cerul nopţii.
Norul lui Oort isi are originea în discul protoplanetar originar, existent în jurul Soarelui în urmă cu 4,6 miliarde ani. Modele arată că obiectele ce-l compun s-au format mai aproape de Soare, fiind ejectate ulterior de planetele nou formate, în special de Jupiter. De asemenea, cometele ejectate reprezintă o mică parte din numărul iniţial, cele mai multe fiind implicate în coliziuni.
Din cauza distanţei apreciabile şi a obiectelor de dimensiuni mici nu au putut fi realizate observaţii directe ale norului lui Oort. Însă în sprijinul teoriei existenţei sale vine observarea cometelor de perioadă lungă ce au o orbită închisă, iar mai recent descoperirea unui număr de obiecte de dimensiuni mai mari ce se presupune că ar aparţine regiunii interioare din Norul lui Oort. Printre acestea se află şi Sedna, celelalte având doar indicative de catalog: 2000 CR105, 2006 SQ372 şi 2008 KV42.
Sursa: Scientia.ro
- Machu Picchu – Leaganul civilizatiei incase - 15 aprilie 2018
- Inventii care ne-au marcat: Roata. Cine, cand si cum a inventat-o - 2 aprilie 2018
- Samsung Galaxy S7: Cum va arata el, VIDEO si specificatii tehnice - 26 februarie 2016
