Sistemul Solar. Centura de asteroizi
In afara planetelor si satelitilor acestora, Sistemul Solar contine si un numar impresionant de asteroizi. O parte dintre acestia se gasesc in centura de asteroizi situata intre Marte si Jupiter.
Centura principala, cum mai este denumita, contine numeroase corpuri, in majoritatea lor covarsitoare de forma neregulata, de diferite marimi, mergand de la simple particule de praf pana la Ceres, ce face parte din categoria planetoizilor. De altfel, jumatate din masa cuprinsa in centura de asteroizi o reprezinta doar patru corpuri: Ceres, Vesta, Pallas si Hygiea. Masa totala a centurii este estimata la 4% din masa Lunii.
Desi din filmele science-fiction ramanem cu impresia ca o zona de asteroizi implica mari probleme la traversare, navele spatiale gasind dificil un drum printre ei, in realitate asteroizii ce compun centura sunt atat de rari incat misiunile ce au strabatut aceasta zona nu au avut nevoie de rute speciale de evitare a lor si nici nu a fost inregistrat vreun incident. Exista totusi si coliziuni in aceasta zona, coliziuni ce lasa in urma praf, care luminat de Soare produce ceea ce se numeste lumina zodiacala.
Doar circa 220 din asteroizii ce formeaza centura au un diametru mai mare de 100 km. Un numar cuprins intre 700.000-1.700.000 de asteroizi au peste 1 km diametru. Se presupune ca in total ar fi cel putin de ordinul milioanelor.
FORMARE
Initial s-a presupus ca centura de asteroizi a luat nastere in urma dezintegrarii unei foste planete ce se afla pe orbita intre Marte si Jupiter. in prezent, teoria acceptata este cea a formarii la inceputul Sistemului Solar din materialul primordial, acelasi din care se formau si protoplanetele, numai ca in acest caz influenta gravitationala a lui Jupiter nu a permis aparitia unei noi planete, materialul ramanand pe orbita in stadiul de asteroizi si planetoizi. Gigantul a imprimat particulelor o energie prea mare pentru a se mai putea condensa. Este posibil ca o buna parte din acest material sa fi fost indreptat spre Sistemul Solar interior, intrand in componenta planetelor telurice, astfel ca centura de asteroizi a pierdut o masa apreciabila in timp. Masa initiala estimata ar fi fost comparabila cu cea terestra.
Desi masa centurii principale s-a modificat drastic in timp, dimensiunile au ramas aceleasi.
Cu toate ca despre unii asteroizi se spune ca sunt esantioane ale compozitiei initiale a Sistemului Solar, nefiind afectati de procesele ce se petrec in interiorul si la suprafata planetelor, majoritatea acestora au suferit multiple transformari de-a lungul timpului, in special in perioada de inceput – iradiere, incalzirea interiorului, impacturi etc.
COMPOZITIE
Asteroizii ce compun centura sunt in general de trei tipuri: C (cu un continut mare de carbon, si care domina ca numar), S (bogati in compusi de siliciu si metale) si M (cei mai rar intalniti, continand un procent mare de fier si nichel). Asteroizii bogati in carbon sunt cei ce se aseamana cel mai mult cu compozitia initiala a nebuloasei din care s-a format Sistemul Solar, pe cand cei silicati sugereaza ca au suferit transformari profunde de la formare pana in prezent. Pe langa aceste tipuri principale exista si altele, rar intalnite in aceasta zona. Pe langa aceste tipuri observate, ar trebui sa existe si un al patrulea, format din bazalt. Acest tip de asteroizi sunt insa extrem de rari, insumand doar 1% din estimari.
Ceres
Pana cand Ceres a fost ridicat la rangul de planetoid, in acelasi timp in care Pluton si-a pierdut statutul de planeta, acesta a fost cel mai mare asteroid din Sistemul Solar. Ceres este descris ca fiind o planeta embrionara; perturbatiile gravitationale ale lui Jupiter n-au permis formarea unei noi planete in zona, lasand astfel doar resturi pe orbita.
Desi Ceres este indeajuns de mare comparativ cu celelalte corpuri ce orbiteaza intre Marte si Jupiter, insumand 25% din masa intregii centuri principale, este totusi de 14 ori mai putin masiv decat micul Pluton.
Interiorul planetoidului este probabil diferentiat, iar mantaua este suspectata a contine o mare cantitate de gheata, mai multa decat volumul de apa dulce de pe Pamant. Exista insa si varianta unei diferentieri minime, cu mici cantitati de apa, in cazul in care interiorul este poros.
Suprafata lui Ceres este destul de calda, temperatura ajungand la -38 grade Celsius. Analiza spectrala indica prezenta unor materiale hidratate, fapt ce a dus la concluzia existentei apei din abundenta in interiorul planetoidului. in perioada cea mai buna pentru observatie, Ceres este aproape de a fi vizibil cu ochiul liber de pe Terra, in conditii propice.
Vesta
Vesta are cea mai mare diversitate geologica dintre toti asteroizii de dimensiuni mari. Nici un alt corp din aceasta categorie nu prezinta regiuni intunecate si luminoase, asemeni Lunii, exceptand Vesta. Procesele geologice sunt similare Pamantului si planetei Marte, aratand ca interiorul a fost la un moment dat lichid. Scurgeri de lava brazdeaza suprafata, aflata in schimbare intr-un trecut indepartat. Racirea s-a produs insa rapid, singurele modificari in ultimele peste 4 miliarde de ani fiind produse de impacturi.
Forma asteroidului se apropie de o sfera, nu indeajuns de mult insa de a fi ridicat la rangul de planetoid. La polul sud exista un crater atat de pronuntat, de 505 km diametru, incat expune vederii mantaua din interior, care s-ar afla la 10 km adancime. O studiere indeaproape a materialului din aceasta zona ne-ar ajuta sa intelegem mai bine natura mantalei planetelor telurice, care pe Pamant este inaccesibila in prezent.
Temperatura maxima urca pana la -20 C, in timp ce in partea intunecata scade la -190 C.
Vesta este singurul asteroid apartinand centurii principale care, in conditii favorabile, este vizibil cu ochiul liber de pe Pamant.
Pallas
Comparabil in dimensiuni cu Vesta, Pallas este deocamdata inaccesibil misiunilor spatiale datorita orbitei foarte inclinate si cu o excentricitate crescuta, semanand la caracteristici orbitale mai degraba cu Pluton. Se apropie de o rezonanta cu planeta Jupiter, si de asemenea cu Ceres.
Pallas este considerat a fi si el o protoplaneta, avand, se pare, un interior diferentiat, intr-un grad redus.
Hygiea
Suprafata asteroidului arata o compozitie similara cea a meteorilor chondritici. Exista si alterari produse de apa, ce au avut loc probabil la inceputul Sistemului Solar, cand Hygiea nu se racise complet. In prezent, aici nu exista urme de activitate recenta. Datele despre acest asteroid sunt putine si incomplete.
Sursa: Space.com, Scientia.ro, wikipedia.org
- Machu Picchu – Leaganul civilizatiei incase - 15 aprilie 2018
- Inventii care ne-au marcat: Roata. Cine, cand si cum a inventat-o - 2 aprilie 2018
- Samsung Galaxy S7: Cum va arata el, VIDEO si specificatii tehnice - 26 februarie 2016
