Marile minuni ale lumii. Lista celor vechi si noi
Marile minuni ale lumii. Cele sapte minuni ale lumii (sau Cele sapte minuni ale lumii antice) este o lista binecunoscuta a sapte edificii din antichitate. Lista era in principal un ghid turistic pentru calatorii din lumea antica ce voiau sa vada cele mai cunoscute destinatii din acea perioada.
Cea mai veche versiune cunoscuta a listei ii apartine lui Antipater din Sidon si a fost elaborata in secolul al II-lea i.Hr.; se pare ca se bazeaza pe ghidurile populare printre calatoriieleni si cuprinde doar cladiri din jurul Marii Mediterane, unde siguranta calatoriilor era oarecum asigurata. Cele sapte minuni erau considerate minuni deoarece erau printre cele mai populare destinatii; inca din 1600 i.Hr turistii au zgâriat inscriptii pe monumentele din Valea Regilor in Egipt (in acea perioada Sfinxul avea deja o mie de ani). Toate minunile erau constructii antropice; destinatiile naturale nu erau incluse, nefiind populare
Cele sapte minuni sunt, in ordine cronologica:
Marile minuni ale lumii. Marea piramida din Giza, cunoscuta si sub numele de piramida lui Keops
Data aproximativa a constructiei este in jurul anului 2550 i.Hr. Constructorii acestui impresionant monument au fost egiptenii. Este singura din cele sapte minuni care mai exista in zilele noastre. Timp de aproape 4000 de ani a ramas cea mai inalta constructie; cand a fost terminata, avea inaltimea ametitoare de 147 m. Este si cea mai mare si cea mai precisa cladita constructie de piatra care s-a facut vreodata. Aflata pe malul apusean al fluviului Nil, a fost construita de regele Hufu, cel de-al doilea rege din dinastia a patra, care uneori este cunoscut si sub numele grecesc de Keops. Hufu a domnit aproximativ intre anii 2551 si 2520
i.Hr. si a supravegheat construirea piramidei sale, care avea sa ii serveasca drept mormant. Desi a luat ca model piramida tatalui sau de la Dahshur, este mult mai mare si si a anuntat mareata epoca a construirii piramidelor. Au existat alte piramide inainte de Marea Piramida si mai multe au fost construite dupa aceea, dar nici una nu a fascinat lumea intreaga timp de
patru milenii.
Se crede ca Marea Piramida cantareste mai mult de 5 milioane de tone si este compusa din peste 2 milioane de blocuri de piatra.
Marile minuni ale lumii. Gradinile suspendate ale Semiramidei
Construite de babilonieni, in jurul anului 600 i.Hr., au fost distruse de un cutremur dupa secolul I i.Hr. Gradinile Supendate din Babilon au infierbantat imaginatia lumii intregi vreme de mai bine de 2000 de ani, dar, in mod suprinzator, nu s-au gasit dovezi ca ar fi existat vreodata. Relatarile facute in antichitate despre orasul Babilon (situat in actualul Irak) nu mentioneaza aceste gradinile si, desi arheologii au facut excavatii in orasul antic, nu s-a dat de nici o urma a acelor gradini.
Potrivit traditiei, gradinile au fost amenajate de regele Nabucodonosor al-II-lea. Conform documentelor istorice, Nabucodonosor al-II-lea a domnit din 605 pana in 562 i.Hr. intemeind Imperiul Babilonian. Legenda spune ca acest conducator puternic a hotarat sa construiasca Gradinile Suspendate ca dar frumos pentru regina sa, Amytis. Orasul a fost parasit in anul 539 i.Hr. dupa ce a fost cucerit de persani si tot ce a ramas din gradini sunt povesti nemaipomenite despre existenta lor . Cu toate aceste, in apropiere au
fost gasite urme ale unor gradini asemanatoare si arheologii au pus cap la cap ceea ce au aflat si au facut o imagine despre cum ar fi putut arata .
Marile minuni ale lumii. Templul zeitei Artemis din Efes
Construit de lidieni si greci, in jurul anului 550 i.Hr, a fost distrus de un incendiu in anul 356 i.Hr. Faimosul Templu al Zeitei Artemis, care a devenit una din cele sapte minuni, nu a fost primul templu din Efes, dar cu siguranta ramane cel mai incantator. Orasul antic de pe coasta apuseana a Turciei moderne, intr-o zona numita Asia Mica, a fost printre cele mai bogate asezari din acea regiune. Intr-adevar, in momentul cand a fost terminat magnificul templu, Efesul avea deja o populatie de 200 000de locuitori si era centrul unui important cult religios.
Primul templu din oras, ridicat aproximativ in anul 850 i. Hr., a fost dedicat lui Kybele, o zeita a fertilitati si precursoarea a lui Artemis. Lacasul de cult a fost reconstruit de mai multe ori, iar Croesus, regele putred de bogat al Lidiei, a platit constructia unuia dintre cele mai minunate temple de acolo. Totusi, un nebun pe nume Herostratus a dat foc templului lui Croesus, care a ars pana in temelii, si a trebuit sa treaca ceva timp, pana in secolul al IV-lea i.Hr, cand pe locul acestuia a fost ridicat templul care mai tarziu a fost inclus in numarul celor sapte minuni. Marturii ale timpului vorbesc despre cum acest templu ii orbea cu stralucirea lui pe vizitatorii care vazusera si alte monumente grecesti, asa ca templul amintit trebuie sa fi fost absolut spectaculos.
In anul 262 d.Hr. gotii au intrat in Efes si au daramat templul. Mai tarziu orasul a fost parasit. Nimic nu s-a mai vazut din templu pana in anul 1870, cand, dupa sapte ani de sapaturi, arheologul britanic John Turtle Wood a scos ramasitele la suprafata. Descoperirea templului a fost prima excavatie a unui amplasament grecesc. Arheologul britanic a forat 75 de gropi pana a dat, in cele din urma de ruinele lui.
Marile minuni ale lumii. Statuia lui Zeus din Olympia
In anul 433 i.Hr. un sculptor pe nume Fidias a terminat o incredibila statuie a lui Zeus, regele zeilor greci. Asezata intr-un templu construit special la Olimpia, in sudul Greciei, gigantica statuie avea o inaltime de 13 m. era mai inalta decat o casa moderna cu patru etaje.
Statuia a costat o avere intrucat era facuta din mai multe materiale pretioase, inclusiv o tona de fildes si mult aur. Dimensiunea statuii si uimitoare atentie pentru detaliu a creatorului ei i-au surprins pe vizitatori. Se spune ca arata mai degraba ca o bijuterie decat ca o sculptura. Fidas l-a infatisat pe Zeus asezat pe un tron si trupul lui parea atat de natural incat multi au crezut ca-l vazusera cu adevarat pe Zeus. Statuia a ramas in templu secole de-a randul, dar a fost data uitarii in perioada romana. Se spunea ca vreo cateva parti din statuie au fost salvate in anul 394 d.Hr. si duse la Constantinopol (actualmente Istanbul) in Turcia unde au fost distruse intrun incendiu. Lui Fidias i-au trebuit 8 ani pentru a termina statuia. Scriitorul Strabon a calculat ca, daca Zeus ar fi putut sa se ridice in picioare, i-ar fi iesit capul prin tavanul templului!
Fildesul folosit la statuie provenea din colti de elefant si dinti de hipopotam. Era uns pentru a fi protejat de umezeala sau de arsita verii. La preturile actuale aurul folosit la impodobirea statuii ar fi costat peste 6 milioane de lire sterline. Imparatul roman Caligula a incercat sa fure statuia, dar oamenii lui au fugit ingroziti cand, dupa cum spune legenda, figura s-a facut a rade spre ei si schelele li s-au prabusit.
Marile minuni ale lumii. Mausoleul din Halicarnas
Combinand o superba arhitectura cu o sculptura intr-adevar magnifica, Mausoleul din Halicarnas trebuie sa fi oferit candva o extraordinara priveliste. A fost proiectat in secolul al IV-lea i.Hr. pentru a-i servi drept mormant celui mai important conducator din S-V Turciei, unul dintre guvernatorii locali, pe nume Mausol. Mausoleul a inceput, probabil sa fie construit inca din timpul vietii lui Mausol. Acesta a angajat doar pe cei mai desavarsiti sculptori si monumentul care a iesit din mainile lor a cunoscut o faima ce a dainuit secole la rand.
Mausol era conducatorul regatului Carier, parte a Imperiului Persan, dar existand si aproape ca un stat independent, din 377 pana in 353 i.Hr. ambitioasele lui proiecte de constructie au facut din Halicarnas un oras important la Marea Egee. Proiectarea mausoleului este atribuita unui mare arhitect grec pe nume Pytheos, iar dupa moartea lui Mausol in 353 i.Hr. construirea mausoleului a fost supravegheata de Artemisia, sotia si succesoarea sa la conducere. Artemisia a murit si ea inainte ca monumentul memorial sa fi fost terminat, dar muncitorii erau hotarati sa-l definitiveze ca o permanenta aducere aminte a extraordinarei lor maiestrii. Desi mai tarziu a fost distrus, arheologii au dezlegat multe dintre secretele mausoleului. Halicarnasul a primit un nume nou, Bodrum si un muzeu de acolo adaposteste acum unele ramasite ale mausoleului.
Mausoleul a avut o viata mai lunga decat celelalte minuni ale lumii antice, in afara de Marea Piramida. Un cutremur a avariat Mausoleul si cavalerii cruciati l-au daramat in cele din urma in 1522. Materialele scoase de aici le-au folosit pentru a-si intari fortaretele impotrivaatacului turcesc.
Cateva statui de pe partea de nord s-au pastrat fiindca au fost acoperite cu pamant cand cladirea s-a daramat. O friza servind pentru scurgerea apei a ramas nedescoperita ani in sir. Cuvantul “mausoleu”, care vine de la numele de Mausol, este acum folosit pentru a
desemna orice mormant de dimensiuni mari.
Marile minuni ale lumii. Colosul din Rhodos
In anul 304 i.Hr. locuitorii Rhodosului s-au salvat de la un asediu ingrozitor. A fost un bun motiv pentru sarbatoare deoarece in numai 30 de ani acesta era la al treilea asediu care amenintase insula. Cei din Rhodos erau atat de recunoscatori incat au hotarat sa faca o statuie imensa in cinstea lui Helios, zeul Soarelui, protectorul insulei lor. Fondurile pentru statuie au fost obtinute din vanzarea echipamentului militar abandonat de Demetrius Poliorcetes, care cu o armata de 40.000 de oameni, dezlantuise un atac hotarat si de durataimpotriva capitalei.
Constructia statuii de bronz inalta de 30 m, care a devenit cunoscuta sub numele de Colosul din Rhodos, a inceput in 292 i.Hr. si a durat in total 12 ani. Statuia se ridica pe un postament de marmura langa port si era facuta din folii de bronz si bucati de bronz modelate pe un cadru de fier. In ciuda eforturilor deosebite facute de sculptor, Chares din Lindos, Colosul din Rhodos a ramas in picioare mai putin de 60 de ani. Astfel intre cele sapte minuni, acesta a fost a fost monumentul cu cea mai scurta viata. Din nefericire, el a fost distrus de un puternic cutremur in anul 226 i.Hr., cand i-au cedat genunchii si intreaga statuie s-a prabusit la pamant, sfaramandu-se in bucatele. Resturile zdrobite au ramas unde au cazut pana in anul 654 d.Hr., cand arabii, care invadasera Rhodosul, au vandut bucatile de bronz unui negustor din Siria, care le-a transportat cu 900 de camile. Actualmente nu exista nicio singura urma a Colosului.
Inainte ca acest cuvant sa fi desemnat anume aceasta statuie, «colos» insemna orice statuie. De atunci incoace a ajuns sa denumeasca o statuie care este mult mai mare decat in realitate. Potrivit legendei, colosul avea peste 32 m inaltime. Aceasta inseamna ca aproximativ 2.75 m de statuie se construiau in fiecare din cei 12 ani cat a durat constructia ei.
Geograful si istoricul Strabon spune ca, la constructia statuii, au fost folositi 500 de talati de bronz si 300 de talati de fier (echivaland cu 12.9 si respectiv 7.7 tone). Colosul a fost considerat o minune a lumii desi nu mai era in picioare la intocmirea listei.
Potrivit legendei, cand i s-a arat un mic defect al statuii, sculptorul Chares s-a sinucis. Multi pictori au reprezentat Colosul tinand portul in deschiderea picioarelor, dar o asemenea statuie ar fi fost impozibil de realizat.
Marile minuni ale lumii. Farul din Alexandria
Vazut noaptea se spunea ca Farul din Alexandria ar fi prezentat un spectacol uimitor, stralucind puternic pentru a avertiza corabiile asupra stacilor periculoase de sub apa. Fiind ultima constructie di cele sapte minuni, acest far a fost si cel mai folositor. Vreme de secole el a fost cea mai inalta cladire locuita din lume. A dainuit aproape 1700 de ani, considerandu-se si pana in ziua de azi cel mai inalt far construit vreodata.
Alexandru cel Mare a fondat Alexandria in 332 i.Hr. Initial a fost un satuc de pescari si multe corabii naufragiau pe stancile submarine din apropiere. Cresterea importantei orasului a impus construirea unui far care sa calauzeasca corabiile sa ajunga cu bine in port, asa ca pe la anul 299 i.Hr. succesorul lui Alexandru, Ptolemeu Soter (305-282 i.Hr.), a inceput sa ridice unul pe o insula din apropiere numita Pharos. Pentru construirea lui au trebui circa 20 de ani.
Mai tarziu arabii au cucerit Alexandria si, pe masura ce orasul si-a pierdut din importanta si portul a fost ingropat sub aluviuni, nu s-a mai resimtit nici necesitatea farului. Cutremurele au zdruncinat cladirea si, in cele din urma, aceasta s-a prabusit in mare.
Farul nu a fost considerat una din cele sapte minuni ale lumii pana in secolul al VI-lea d.Hr. Un cronicar a spus ca farul avea o inaltime de “306 stanjeni marini”, mai inalt decat un zgarie nori. Potrivit unei surse construirea farul a costat 800 de talanti de argint, aproape 4 milioane de lire sterline in prezent.
Unii pretind ca, in oglinda din varf, se vedea ceea ce se intampla in Bizant (Istanbul) la 1250 km departare. Prin 1990 arheologul francez Jean-Yves Empereur si echipa sa au intocmit un inventar al ruinelor de sub apa, care includea statui ce poate au facut parte din constructia farului.
In lista initiala a lui Antipater, Farul din Alexandria era inlocuit cu Zidurile Babilonului. Lista de mai sus a fost folosita incepând cu secolul al VI-lea d.Hr. Dintre aceste minuni, singura care s-a pastrat este Marea Piramida din Giza. Existenta Gradinilor suspendate nu a fost inca dovedita 100%. Inregistrarile istorice indica ca celelalte cinci minuni au fost distruse prin dezastre naturale. Templul zeitei Artemis din Efes si Statuia lui Zeus din Olympia au fost distruse de incendii, iar Farul din Alexandria, Colosul din Rodos si Mausoleul din Halicarnas au fost distruse de cutremure. In stabilirea celor sapte minuni ale lumii antice, grecii au avut un rol important. Istoricul Herodot, calatorind in Egipt in anul 450 i.Hr. spunea ca: “Nicaieri in lume nu se pot vedea atatea lucruri de o maretie atât de greu de definit”. El exemplifica aceasta afirmatie cu doua mari constructii egiptene apreciind ca, sunt chiar superioare piramidelor: Lacul artificial Moeris si Labirintul de la Fayum. Acesta fusese construit de faraonul Amenemhet III (1842-1798 i.Hr.) si este de fapt un templu funerar cu doua niveluri si 3000 de camere, coridoare, coloane si intrari secrete.
Tot Herodot i-a informat pe greci despre giganticele ziduri ale Babilonului, groase de 27 metri. Desi se cunosteau aceste relatari, cele doua mari constructii nu au fost considerate minuni ale lumii antice, mentionându-se cinci monumente grecesti: Templul zeitei Artemis din Efes, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos si Farul din Alexandria, la care s-au mai adaugat Marea Piramida din Giza si Gradinile suspendate ale Semiramidei din Babilon. Nu a fost mentionat nici Zidul Chinezesc, care in timpul imparatului Qin Huangdi (259- 240 i.Hr.) avea o lungime, peste munti si vai, de aproape 4000 km, iar in primele secole ale erei noastre de peste 6000 km. Zidul Chinezesc a fost insa inclus in Lista celor 7 noi minuni ale lumii din 2007.
Noile minuni ale lumii
Marile minuni ale lumii. Zidul Chinezesc
Qin Shi Huangdi, primul conducator al Chinei unificate, a inceput construirea marelui Zid Chinezesc prin anul 220 i.Hr., pentru a-si apara tara de invadatorii din nord. Fiind acum cel mai lung zid din lume, Marele Zid se intinde de-a lungul a 3460 km. A fost construit cu o latime de 5,5 m pentru a da posibilitatea la zece soldati sa mearga unul langa altul. Turnurile inalte de paza erau folosite ca sa semnalizeze si sa transmita mesaje soldatilor de-a lungul zidului.
Marile minuni ale lumii. Vechiul oras Petra (Iordania)
O crapatura ingusta intre stanci duce la Khasneh sau tezaurul faraonului, un mormant neterminat de la Petra, in S-V Iordaniei. Tezaurul face parte dintr-un grup de morminte construite de nabataeni in secolul al III-lea, care mai tarziu au fost cuceriti de romani. Edificiul de gresie roz este lat de 27 m si inalt de 40 m si a fost sculptat intr-o stanca. Mai tarziu tezaurul a servit drept biserica crestina si a fost folosit ca fortareata de cruciati. A fost redescoperit de exploratorul elvetian John Burckhardt in 1812.
Marile minuni ale lumii. Machu Picchu (Peru)
Ruinele orasului Machu Picchu, redescoperite in 1911 de catre arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase si enigmatice locatii stravechi din lume. in timp ce incasii in mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m inaltime), ridicând sute de structuri de piatra incepând cu anii 1400, legendele si miturile indicau faptul ca Machu Picchu (insemnând „vechiul pisc” in limba Quechua), adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incasiil-au transformat intr-un mic (5 mile patrate), dar extraordinar oras. Invizibil de dedesubt si complet natural limitat, inconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrani populatia, si irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare sa fi fost folosit de incasi ca un oras ceremonial secret. 610 metri deasupra, galagiosul râu Urubamba, norul infasoara ruinele palatelor, bailor, templelor, hambarelor si a in jur de 150 de case, toate intr-o remarcabila stare de conservare. Aceste structuri, sapate in granitul din vârful muntelui sunt minuni atât arhitecturale cât si estetice. Multe dintre caramizile cântarind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atât de precis sculptate si unite cu atâta exactitate, incât imbinarile fara mortar nu permit nici macar unei lame de cutit sa intre printre ele. Se stiu putine lucruri despre utilizarile sociale sau religioase ale orasului in vremurile incasilor.
Scheletele a 10 femei si ale unui barbat duc la presupunerea ca acest sit ar fi putut fi un sanctuar pentru pregatirea preoteselor si/sau a mireselor nobilimii incase.Oricum, examinarea ulterioara a oaselor a dezvaluit un numar egal de oase masculine, ceea ce indica faptul ca Machu Picchu nu era exclusiv un templu pentru femei.
Patru secole au fost necesare pentru descoperirea unei fantastice fortarete ascunse printre piscurile de 4000 de metri ale anzilor peruvieni. Nu i se cunoaste adevaratul nume, ce destinatie avea si de ce a fost parasita de bastinasi in secolul XVI, fara a fi atacata de conchistadori. A scapat neobservata de europeni pâna in secolul al XX-lea, când a primit si numele de Machu Picchu.
In secolul al XII-lea, enigmatica populatie ce-si spunea Inca (Fii Soarelui) cucerea un vast teritoriu in nordul si vestul Americii de Sud, venind de undeva din zona meridionala a continentului – nu se stie nici acum cu precizie de unde. La fel de razboinici si de necrutatori ca aztecii, incasii au supus nu mai putin de 500 de alte etnii amerindiene. Nu s-au impus prin cultura (nu cunosteau nici o scriere), ci printr-o temeinica, chiar spartana organizare sociallegislativa.
Dar, mai presus de toate, aveau „obsesia” constructiilor de drumuri pavate si de cetati-fortarete (inclusiv in jungla) menite sa reziste vesnic in fata oricarui inamic. Capitala incasilor, Cuzco, era – arhitectural – comparabila cu Roma cezarilor. Dar la numai 130 de kilometri de Cuzco, printre crestele andine, se afla cetatea Machu Picchu. Gasita abia in 1911, aceasta citadela a fost conceputa ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate si totul a fost durat in piatra: terase, fotificatii, palate regale, locuinte simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, caramizi, piete si un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principala, porumbul. Totul se incadreaza intr-un plan urbanistic aparent „intortocheat”, menit sa deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant si abia fotografiile facute din avion i-au pus in evidenta toate insusirile.
De fapt, ceea ce ii frapeaza cel mai mult pe cercetatorii istoriei amerindienilor este incredibila coincidenta dintre opera mitica a lui Dedal („inginerul” care a construit Labirintul de incarcerare a Minotaurului, sau, in alta varianta, palatul-labirint al regelui cretan Minos din Knossos). Labirintul Machu Pichu reflecta la randu-i simbolul vietii pline de meandre si in care drumul nu duce niciodata inapoi, ci mereu inainte, spre moarte. Inspirat din spiralele scoicilor (asa cum afirma poetul grec Theodorides), Labirintul – fie el amerindian, grec sau egiptean (cel al reginei Hawara din Krokodilopolis, de exemplu) – are deci conotatia luptei cu timpul, el este adevaratul prizonier.
Si inca o enigma: retelele de drumuri facute de cei care nu au cunoscut roata! 16.000 de km de drumuri pavate (a doua, ca lungime, dupa reteaua romana de 90 de mii de km), inclusiv poduri suspendate in zonele mlastinoase si nisipoase! De ce acest efort de taiere de „autostrazi” in coastele anzilor, daca incasii nu au avut vehicule, necunoscând roata? Nu lipseau borne indicatoare din 7 in 7 km si locuri de odihna din 20 in 20 de km. Ideea utilizarii drept piste de aterizare-decolare a fost avansata de foarte multi cercetatori, dar nu exista dovezi credibile… nu inca… Nici un drum special amenajat nu ducea catre Machu Picchu.
Aceasta enclava (probabil a preotilor, putând adaposti doar 500 de persoane) exista parca in afara timpului si spatiului, ascunzând mistere inca de nepatruns.
Chichen Itza (Mexic) Castillo este o piramida construita intre 900-1200 d.Hr. in orasul maya Chichen Itza (Mexic). Preotii oficiau ceremoniile de cult la nivelul superior al templului, unde se ajungea pe niste scari prevazute in fiecare dintre cele patri parti ale piramidei.
Tot in orasul Chichen Itza (Mexic) se afla statuia Chacmool. Aceasta impresionanta statuie se afla in varful Templului Razboinicilor, care este inconjurat de sute de coloane cu sculpturi in relief. Dateaza aproximativ din anii 900-1050 d.Hr si probabil a fost venerata candva ca un zeu al ploii. Statuia tine un vas pe burta, in care erau puse, probabil inimile jertfelor aduse in timpul ceremoniilor religioase.
Numele de „chacmool” a fost inventat de August Le Plongeon, un arheolog francez care a facut cercetarile de la Chichen Itza prin 1860. El sustinea ca acest cuvant inseamna ‚regele tigrilor”. Toate statuile de acest gen sunt acum cunoscute sub numele de chacmool. Unii specialisti cred acum ca statuile chacmool reprezentau razboinici cazuti in batalii care jucau rolul de mesageri ai oamenilor catre zei.
Marile minuni ale lumii. Colosseum-ul din Roma (Italia)
Colosseumul este un monument turistic din Roma vizitat de foarte multi turisti din toata lumea. El este probabil cea mai impresionanta cladire a Imperiului Roman. Cunoscut initial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Colosseumul era cea mai mare constructie a vremurilor sale si astazi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat.
Prizonierii din razboaie erau pusi sa lupte intre ei sau cu animale salbatice.Oamenii acestia se numeau gladiatori. Imparatul Vespasian, fondatorul dinastiei Flaviane , a inceput constructia Colosseumului in anul 72 e.n. Aceasta a fost incheiata in anul 80 e.n., la un an dupa moartea lui Vespasian.
Uriasul amfiteatru a fost construit in locul unui lac artificial, parte din marele parc construit de Nero in centrul Romei, care includea deasemenea si Domus Aurea, cat si statuia Colossus. Aceasta gigantica statuie a lui Nero, de 36 de metri inaltime, care il prezenta pe imparat in chip de zeu al soarelui a dat numele actual al constructiei – Colosseum. Statuia, amplasata lânga amfiteatru, fost demolata ulterior. Nu numai statuia, dar si amfiteatrul ofereau o priveliste grandioasa. in forma de elipsa, cu axa mare de 186 m, axa mica de 150m, avea un perimetru de 520 m si o inaltime de 55m, oferind locuri pentru aproximativ 50.000 spectatori. Fundatia pe care a fost construit avea 12 metri grosime.
Marile minuni ale lumii. Taj Mahal (India)
Taj Mahalul, una dintre cele 7 miuni, este un monument in Agra, India. A fost comisionat de imparatul Shah Jahan ca un mausoleum pentru sotia sa, Mumtaz Mahal. Cladirea a fost construita intre 1630 si 1653. In 1983, Taj Mahalul a devenit parte din patrimoniul mondial UNESCO si ramane astazi printre cele mai vizitate si faimoase monumente din lume.
Odata capitala a Imperiului Mogul (sec. 16-18), Agra se afla la o ora si jumatate de mers cu trenul expres din New Dehli. Turisti din intreaga lume viziteaza zona, dar nu pentru ruinele fortaretei construite de acest imperiu, ci pentru a vedea cu ochii lor Taj Mahal-ul. El este cel mai faimos monument din India, magnific templu ce aminteste lumii bogata civilizatie a unei tari care a fost treptat inghitita de industrializare. Taj Mahal-ul este cu adevarat cel mai bine pastrat monument-mormânt din lume. Poetul englez Edwin Arnold il descria ca fiind „nu un monument de arhitectura ci dragostea unui imparat incrustata in piatra”. Este amplasat pe malul raului Yamuna, care servea ca mijloc de aparare a Fortaretei de la Agra, centru al Imperiului Mogul pâna la mutarea capitalei la Delhi in 1637. Taj Mahal-ul a fost construit de al cincilea imparat mogul, Shah Jahan, in memoria celei de-a doua sotii Mumtaz Mahal, printesa persana musulmana. imparateasa a murit dupa nasterea celui de-al 14-lea copil, alaturi de sotul sau, in timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur. Moartea ei l-a afectat intr-atât pe imparat incât parul i-a albit in numai câteva luni. inainte de ultima suflare Mumtaz l-a rugat pe imparat patru lucruri: sa-i construiasca un mormânt, sa se recasatoreasca, sa-si iubeasca fiii si sa-i viziteze mormantul la aniversare. Sahul a pierdut la decesul sotiei sale nu numai o consoarta, ci si un abil si inteligent sfetnic politic. Asa a jurat imparatul ca va construi un edificiu funerar maret si fara egal in lume.
Constructia Taj Mahal-ului a demarat in 1631 si a durat 22 de ani. Se spune ca 20 de mii de oameni ar fi fost trimisi sa munceasca aici. Materialele erau aduse din intreaga Indie si din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei „flote” ce numara 1000 de elefanti. Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj Mahal-ul a devenit „simbolul dragostei eterne”. Cladirea „rasare” din peisajul roscat, asezata fiind pe o terasa de marmura alba care pune in evidenta uriasul dom si cele patru minarete. Ansamblul inchide in interior o gradina deosebit de frumoasa cu fantani arteziene iar aleea principala, care porneste de la intrarea impozanta, este strajuita de arbori ornamentali.
Complexul mai cuprinde in afara de palatul propriu zis si doua moschei construite in acelasi stil inconfundabil. Inauntrul domului se afla sicriul imparatesei incrustat cu pietre pretioase. Atat de stralucitoare sunt interioarele incat au fost descrise ca fiind „proiectate de uriasi si finisate de bijutieri”. Singurul obiect asimetric din interiorul domului este sicriul imparatului care a fost construit alaturi de cel a reginei, cativa ani mai tarziu. Aceeasi marmura este intalnita si in camera mortuara, care prezinta sculpturi cu modele florale. Cu toate ca este un mormant, este adevarat – deosebit, pluteste intre cer si pamant cu formele lui simetrice perfecte si cu gradinile din jur reflectandu-se in oglinda lacului imprejmuitor. In fata acestor minuni, turistii raman realmente gura casca.
Monument al dragostei trainice, Taj Mahalul are multe locuri ce se ascund ochilor vizitatorilor grabiti. Baza rectangulata a cladirii este ea insasi un simbol. Poarta principala se aseamana unui val, pe care femeile Indiei il poarta in noaptea nuntii. Binecunoscutele imagini ale Taj-ului nu corespund intru totul legendei, poeziei si romantismului despre care Rabindranath Tagore obisnuia sa spuna ca este „o lacrima pe obrazul timpului”. Culorile ansamblului se schimba de la ora la ora si de la anotimp la anotimp asa incat Taj Mahalul si mormantul pe care il gazduieste nu sunt niciodata la fel. Ca o bijuterie straluceste Taj-ul in lumina lunii, captata de nenumaratele pietre pretioase incrustate in marmura. La rasarit intreg ansamblu pare roz, iara seara alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune ca este simbolul starii de spirit a femeilor. Imparatul intentiona sa construiasca pe celalalt mal al raului o replica a monumentului din marmura neagra si un pod. Din pacate pentru el si pentru posteritate, care ar fi avut ocazia sa vada un monument unic, totul s-a rezumat la un plan grandios. In vremurile de demult, existau aici usi de argint, iar in interior era amplasat un grilaj de aur masiv si o textura de perle direct pe lespedea funerara. Acestea au fost furate. Cladirea este situata intr-un decor natural si comunica cu exteriorul printr-o poarta inalta si masiva, care este simbolul clar al intrarii in paradis. Aceasta era fabricata din argint masiv si nituita cu cuie de argint, insa, din cauza ca era foarte grea, s-a scufundat. A fost inlocuita cu una din alama, mult mai usoara.
Imparatul s-a stins din viata fara sa-si vada visul implinit dar a reusit sa implineasca primele doua dorinte ale sotiei sale. Potrivit legendei, sahul Iehan a intentionat sa construiasca pentru el insusi un monument similar, dar ca acesta ar fi urmat sa fie construit din marmura neagra pe malul celalalt al raului Jumma. Soarta, insa, i-a fost potrivnica: fiul sau, Aurangzeb, s-a autoproclamat rege in anul 1658 si l-a mentinut in captivitate in fortul de la Agra timp de noua ani, sub forma de arest la domiciliu.
Tragedia survine aici: din interiorul fortului, fostul imparat mogul avea in departare privelistea si, totdata, perspectiva Taj Mahalului. Desi iubirea puternica pentru sotia calauzitoare de vieti, nu a incetat nici chiar in momentul mortii sotului iubit, totusi soarta le-a mai pregatit inca ceva celor doi, Taj Mahal-ul se schimba din cauza poluarii, acesta isi schimba culoarea, in galben, din cauza poluarii si in pofida restrictiilor impuse activitatilor industriale si circulatiei rutiere. Pentru conservarea monumentului, Curtea Suprema indiana a ordonat in urma cu zece ani inchiderea sau mutarea turnatoriilor, caramidariilor si sticlariilor din apropierea Taj Mahal-ului, situat la Agra, in nordul tarii. Numai vehiculele electrice sunt autorizate in apropierea mormântului, iar calitatea aerului este masurata regulat.
Marile minuni ale lumii. Statuia lui Cristos din Rio de Janeiro (Brazilia)
Rio de Janeiro (insemnând Râu de Ianuarie in portugheza) este numele unui stat si a unui oras in sud-estul Braziliei. Orasul este faimos pentru plajele sale cu hoteluri alineate, Copacabana si Ipanema, pentru imensa statuie a lui Isus Cristos Mântuitorul („Cristo Redentor”) de pe muntele Corcovado, si pentru carnavalul sau anual.
Statuia de steatit si beton, inalta de 30 m, pare sa binecuvanteze orasul cu bratele deschise. A fost comandata in anul 1921 pentru celebrarea a 100 de ani de independenta a Braziliei si este opera unui inginer pe nume Hector da Silva.
Piedestalul statuii reprezinta o capela in care incap 150 de oameni, la care se ajunge pe o cale ferata montana sau urcand 220 de trepte. Intreaga constructie este considerata a face parte din noile minuni ale lumii.
Sursa: wikipedia.org
- Machu Picchu – Leaganul civilizatiei incase - 15 aprilie 2018
- Inventii care ne-au marcat: Roata. Cine, cand si cum a inventat-o - 2 aprilie 2018
- Samsung Galaxy S7: Cum va arata el, VIDEO si specificatii tehnice - 26 februarie 2016
