Sistemul Solar. Neptun
Neptun este a opta si ultima planeta a Sistemului Solar. Numita in mod inspirat dupa zeul roman al oceanelor, este un gigant de gheata, iar atmosfera sa este rascolita de cele mai puternice furtuni.
Neptun este singura planeta invizibila ochiului uman. Este de asemenea singura descoperita initial pe hartie; datorita unor perturbatii orbitale ale lui Uranus, existenta lui Neptun a fost evidentiata din calcule matematice si abia mai tarziu observata. Este adevarat ca Galilei a gasit planeta pe cer cu ajutorul telescopului cu doua sute de ani inainte, insa a catalogat-o ca o simpla stea.
Neptun este un gigant de gheata, asemeni lui Uranus, o clasa intermediara de planete intre cele telurice (cum este si Pamantul) si gigantii gazosi asemeni lui Jupiter si Saturn.
Masa planetei este de 17 ori mai mare decat cea terestra, insa datorita diametrului, gravitatia este cu doar 14% mai mare decat cea resimtita de noi pe Pamant. Daca Neptun ar avea o suprafata bine determinata, am putea face plimbari fara mari dificultati.
Orbita excentrica a lui Pluton il aduce pe acesta ocazional mai aproape de Soare decat Neptun. Cand micul planetoid nu fusese inca decazut din drepturi, Neptun era cateodata a noua planeta a sistemului.
CARACTERISTICI ORBITALE
Distanta medie intre Neptun si Soare este de 30,1 UA, iar pentru a completa intreaga orbita planeta are nevoie de 165 de ani. in iulie 2011, Neptun a incheiat prima revolutie de la descoperirea sa.
Axa sa de rotatie este inclinata cu 28 grade, asemanatoare cu cea terestra (23 grade) si cu cea martiana (25 grade). Astfel, anotimpurile sunt similare, cu deosebirea ca un sezon pe Neptun dureaza peste patru decenii.
Datorita situarii sale, precum si masei apreciabile, Neptun are o influenta profunda asupra centurii Kuiper, in acelasi fel cum Jupiter modeleaza centura de asteroizi din vecinatatea sa. Centura Kuiper a suferit de-a lungul timpului destabilizari si modificari in structura, impuse de gravitatia planetei. Exista o serie intreaga de obiecte apartinand centurii Kuiper care sunt in rezonanta cu Neptun, acest lucru asigurandu-le supravietuirea pe termen lung. Cel mai intalnit tip de rezonanta este 2:3, pe care o impartaseste si Pluton; din aceasta cauza, chiar daca orbitele se intersecteaza, planeta si planetoidul nu vor intra niciodata in coliziune.
STRUCTURA
In centrul planetei se gaseste un nucleu compus din roca, invelit intr-o manta groasa formata din diverse tipuri de gheata (apa, amoniac, metan), iar la suprafata o atmosfera densa ce contine in mare parte hidrogen, heliu si urme de metan, amoniac si apa. Desi in astronomie se foloseste termenul generic de gheata, la temperaturile de 2.000 pana la 5.000 K din manta aceasta se prezinta de fapt sub forma unui fluid de mare densitate, numit cateodata ocean de apa si amoniac.
ATMOSFERA
Atmosfera neptuniana inglobeaza pana la 10% din masa planetei. Metanul din atmosfera este cel care da planetei culoarea albastruie.
La 30 UA de Soare, temperatura in partea superioara a atmosferei atinge doar 50 K, insa creste considerabil odata cu scaderea altitudinii, datorita caldurii reziduale a planetei, care elibereaza in spatiu de 2,61 ori mai multa radiatie decat primeste.
Aceasta energie proprie a planetei este si principala cauza pentru care pe Neptun exista cele mai puternice vanturi din Sistemul Solar, de pana la 2.400 km/h. Atmosfera este brazdata de benzi de nori, nu atat de vizibile ca cele de pe Jupiter si Saturn.
Ca si Jupiter, ce gazduieste un uragan urias perpetuu numit Marea Pata Rosie, Neptun are si el o astfel de furtuna, ceva mai redusa ca dimensiuni, numita Marea Pata intunecata, datorita culorii sale. Dimensiunile anticiclonului sunt de 13.000 x 6.600 km, insa se modifica in timp, iar unele observatii sustin ca aceasta dispare temporar, in functie de sezon. De asemenea, au mai fost observare si alte “pete”, sezoniere.
MAGNETOSFERA
Magnetosfera neptuniana este asemanatoare cu cea a lui Uranus, fiind puternic deviata comparativ cu axa de rotatie a planetei. Daca Uranus ar fi putut avea aceasta deviatie din cauza inclinatiei dramatice a axei de rotatie, faptul ca Neptun prezinta aceleasi caracteristici ne duc la concluzia ca este o proprietate a gigantilor gazosi si a dinamicii din interiorul acestora, fiind posibil ca procesul generator de camp magnetic sa nu aiba loc in nucleu, ci in manta. Daca polii magnetici ai Pamantului ar fi deviati in consecinta, polul nord ar trebui sa se situeze undeva la sud de Paris!
Campul magnetic neptunian este de 27 ori mai puternic decat cel terestru.
VIATA PE NEPTUN
Poate parea ciudata ideea ca ar putea exista viata pe o planeta atat de agitata, fara suprafata solida si nefamiliara. Pe Pamant, oriunde exista apa, exista si viata, chiar daca doar in cele mai primitive forme: la kilometri sub sol, in calota glaciara, in reactoarele nucleare sau in zone vulcanice.
Pentru a cauta viata asa cum o stim pe Neptun ar trebui sa gasim o sursa de energie si apa in stare lichida. Aceste conditii ar putea fi intalnite undeva in interior, unde presiunea si temperatura devin indeajuns de ridicate. si totusi, conditiile pe Neptun raman extrem de ostile formelor de viata asa cum le cunoastem noi.
INELELE
Ca toate planetele mari din Sistemul nostru Solar, Neptun are si el inele. Greu vizibile, in numar de cinci, sunt formate probabil in special din praf si roca –carbonati si silicati – si mai putin din gheata.
Inelele par sa fie relativ tinere, si sunt destul de instabile in timp. Una din extensiile unui inel principal va disparea in doar un secol. Este posibil ca aceste inele sa se fi format in urma distrugerii unui satelit al planetei.
SATELITII LUI NEPTUN
Planeta are 13 sateliti cunoscuti. Cel mai mare, Triton, contine peste 99% din masa aflata pe orbita in jurul planetei, si este singurul satelit indeajuns de mare ca sa aiba o forma sferica.
Proteus, cel de-al doilea satelit neptunian in ordinea marimii, este considerat a fi la limita la care un corp devine sferic datorita propriei gravitatii. Avand deviatii importante de ordinul a 20 km, are totusi o forma apropiata de o sfera. Nereida este, din intregul Sistem Solar, satelitul cu cea mai mare excentricitate orbitala, de 0,75, fiind de 7 ori mai departe la apogeu decat la perigeu – lucru ce sugereaza ca este un corp capturat ulterior.
Cu 2.700 km in diametru, Triton este al saptelea satelit ca marime din Sistemul Solar. insa detine un record: este singurul satelit de dimensiuni importante ce are orbita retrograda, se roteste in jurul planetei invers decat sensul de rotatie al acesteia in jurul axei. Aceasta particularitate ne arata ca Triton nu este un satelit originar, nu s-a format impreuna cu planeta, ci este probabil capturat ulterior. Apropierea lui Neptun de centura Kuiper creste probabilitatea ca originea lui Triton sa fi fost aici, iar noi modele arata ca cea mai mare probabilitate este ca satelitul sa fi facut parte initial dintr-un sistem dublu, care in momentul apropierii de Neptun sa se fi separat, Triton ramanand pe orbita, iar companionul fiind expulzat.
Din cauza acestei orbite retrograde, Triton pierde energie prin intermediul fortelor mareice, iar intr-un viitor indepartat, peste aproximativ 3,6 miliarde de ani, se va apropia indeajuns de planeta pentru a fi dezintegrat si transformat poate intr-un sistem de inele, sau chiar va intra in coliziune cu Neptun.
Miscarea sa de rotatie este sincrona, Triton aratand aceeasi fata catre planeta, asemeni Lunii. Orbita sa are o forma aproape circulara, cu o excentricitate aproape zero.
Triton este posibil sa aiba un interior diferentiat, avand indeajuns de multa energie in trecut, in urma influentelor gravitationale, pentru a ramane partial lichid destul de mult timp ca elementele sa se separe in interior.
Satelitul poseda o foarte rarefiata atmosfera, cu o presiune de doar 0,01 milibari, formata in principal din azot, cu urme de metan si dioxid de carbon. Temperatura este extrem de scazuta, de doar 35 K. Pe Triton exista ceata, formata din compusi ai carbonului sub actiunea razelor ultraviolete asupra metanului, si de asemenea se regasesc nori de azot.
Triton este activ geologic. Suprafata sa este acoperita de putine cratere, deci este in continua schimbare. Aceasta schimbare o produc criovulcanii, ce arunca pe sol apa si amoniac, spre deosebire de vulcanii terestri ce scot roca din interior.
- Machu Picchu – Leaganul civilizatiei incase - 15 aprilie 2018
- Inventii care ne-au marcat: Roata. Cine, cand si cum a inventat-o - 2 aprilie 2018
- Samsung Galaxy S7: Cum va arata el, VIDEO si specificatii tehnice - 26 februarie 2016
