Sistemul solar. Satelitii lui Uranus
Nu doar Uranus este rasturnat, ci si intregul sistem al sau. Satelitii, ca si inelele, se rotesc in jurul planului ecuatorial al planetei, in sensul de rotatie al acesteia. Exista 10 sateliti redusi ca dimensiune (Puck, Belinda, Rosalid, Portia, Juliet, Desdemona, Cressida, Bianca, Ophelia, Cordelia), apoi urmeaza cei 5 sateliti mari ce au fost descoperiti cu telescoapele pamantene (Miranda, Ariel, Umbriel, Titania, Oberon), iar pe orbitele indepartate intalnim alti sateliti, prea mici si putin importanti ca sa aiba un nume propriu.
Miranda
Ca si Frankenstein, Miranda pare sa fi fie facuta din bucati ce nu se potrivesc. Multa vreme astronomii chiar au crezut ca acest aspect se datoreaza unui impact apocaliptic ce a rupt satelitul in bucati ce s-au reasamblat datorita gravitatiei.
De 7 ori mai redusa in dimensiuni ca Luna, Miranda pare prea mica pentru a avea activitate tectonica intensa. si totusi, satelitul ne arata cel mai ciudat relief extraterestru, cu canioane de 12 ori mai adanci ca Marele Canion. Cu toate ca este o luna mica, in trecut Miranda pare sa fi fost in rezonanta de 3:1 cu Umbriel si de 5:3 cu Ariel, iar fortele mareice ar fi putut fi indeajuns de puternice incat sa rezulte o activitate tectonica impresionanta care sa-i confere aspectul prezent. Aceste rezonante ar fi si explicatia inclinarii importante a axei de rotatie a satelitului, neobisnuita pentru o orbita atat de aproape de planeta.
Miranda este unul dintre putinele corpuri din Sistemul Solar ce are o circumferinta ecuatoriala mai mica decat circumferinta polara. Este compus in special din gheata, cu o parte de silicati si compusi organici in interior. Suprafata sa are un albedo aproape la fel de ridicat ca a lui Ariel.
Ariel
Toti satelitii uranieni de mari dimensiuni se crede ca sunt formati partial din gheata si partial din roca. Ariel nu face exceptie. Suprafata sa reflecta cel mai bine lumina, si totusi pastreaza peste jumatate din lumina solara primita, solul fiind intunecat de-a lungul eonilor de depuneri de carbonati.
Ariel s-a format din discul de acretie ce a inconjurat planeta imediat dupa nasterea acesteia. Ca si ceilalti sateliti uranieni mari, Ariel are probabil un interior diferentiat, stratificat, cu un nucleu de roca in centru inconjurat de o manta de gheata. Aceasta diferentiere a avut nevoie de caldura interna; un corp ceresc trebuie sa ramana indeajuns de multa vreme cald incat sa permita alunecarea treptata in interior a materialului mai greu. Aceasta energie a fost obtinuta din efectele mareice produse de Uranus si de alti sateliti ai acestuia; Ariel pare sa fi fost in trecut in rezonanta de 5:3 cu Miranda si de 4:1 cu Titania. Scaparea din aceste rezonante este mai usoara in cazul unor planete mai reduse ca dimensiuni cum este Uranus, decat in cazul unora mari, ca Jupiter si Saturn; acest proces poate genera o caldura interna considerabila.
Este putin probabil ca Ariel sa mai aiba un ocean lichid in interior. La un moment dat insa sunt indicii ca un astfel de ocean ar fi existat, deoarece suprafata satelitului nu dateaza de la formarea sa, ci este mai noua, cea mai recenta comparativ cu ceilalti sateliti uranieni. O serie de formatiuni prezinta depuneri, posibil aparute in urma criovulcanismului.
Pe Ariel gasim canioane de zeci de kilometri, cu adancimi de 1-2 km. Cel mai mare este denumit Kachina Chasma si are o lungime de 620 km. Multe cratere au forma unui poligon, indicand o structura initiala cristalina. Cel mai mare crater este Yangoor, cu o circumferinta de 78 km.
Ariel, ca si Luna, arata mereu aceeasi fata catre planeta. O revolutie o realizeaza in 2,5 zile. Orbita sa se afla aproximativ deasupra ecuatorului lui Uranus, fiind astfel aproape perpendiculara cu planul Sistemului Solar. Din aceasta cauza satelitul experimenteaza anotimpuri extreme.
Umbriel
Umbriel este asemanator cu Ariel din multe puncte de vedere. S-a format in acelasi mod, din discul de acretie originar, orbiteaza perpendicular pe orbita lui Uranus si are parte de aceeasi clima extrema ca planeta mama si ceilalti sateliti ai sai. Este format din gheata si roca, probabil diferentiat la interior datorita caldurii interne date de efectele mareice ale atractiei lui Uranus si posibilei rezonante din trecut cu Miranda. Arata aceeasi fata catre planeta.
Ca si caracteristici particulare, Umbriel are cea mai intunecata suprafata dintre satelitii importanti ai lui Uranus. Urmele lasate de cratere sunt mai mari si mai numeroase. Wakolo, cel mai mare crater, are 210 km in diametru. Craterul Wunda, cu un diametru de 131 km, prezinta o formatiune ciudata, un inel de material deschis la culoare, ce pare a fi un depozit de material cauzat de impact. Ca si Ariel, si pe Umbriel exista numeroase canioane cu lungimi de pana la sute de kilometri.
Titania
Titania este cel mai mare satelit al lui Uranus, cu un diametru de aproape 1.600 km. Toate trasaturile comune lui Ariel si Umbriel le poseda si Titania.
Exista si aspecte importante de mentionat. Se poate spune ca satelitul are o atmosfera. Pe toti satelitii majori ai lui Uranus au fost descoperite urme de dioxid de carbon la suprafata, insa Titania, fiind mai masiva, poate retine acest dioxid de carbon in cantitate mai mare. Atmosfera este sezoniera, in perioada solstitiului de vara avand densitate maxima. Alte gaze, ca azotul si metanul, sunt prea usoare ca sa poata fi retinute de gravitatia scazuta a Titaniei. Presiunea atmosferica la sol este de doar a zecea trilioana parte dintr-un bar.
Cel mai mare crater este Gertrude, cu 326 km in diametru. Canioanele sunt enorme, si sunt intersectate de alte vai si crapaturi. Messina Chasma se intinde de la ecuator pana in apropierea polului sud pe o lungime de 1,500 km.
Oberon
Si Oberon are aceleasi trasaturi ce sunt comune satelitilor uranieni prezentati anterior. Oberon are suprafata cu cele mai multe cratere dintre satelitii majori ai lui Uranus. Urmele impacturilor acopera solul pana aproape de saturatie, acel punct de unde orice impact nou necesita distrugerea unui crater existent deja. Acest lucru ne indica o suprafata foarte veche, nemodificata inca de la formarea satelitului. Oberon, aflandu-se la o departare mai mare de planeta, a fost mai putin supus la efectele mareice si si-a pierdut probabil primul caldura interna. si Oberon, ca si ceilalti sateliti, are un sistem de canioane si fracturi.
Sursa; Space.com, Scientia.ro, wikipedia.org
- Machu Picchu – Leaganul civilizatiei incase - 15 aprilie 2018
- Inventii care ne-au marcat: Roata. Cine, cand si cum a inventat-o - 2 aprilie 2018
- Samsung Galaxy S7: Cum va arata el, VIDEO si specificatii tehnice - 26 februarie 2016